Întrebarea săptămânii

Cineva îmi spunea zilele trecute că e foarte penibil să te surprindă cineva în timp ce te caci. În momentul ăla eşti descoperit, eşti vulnerabil, poate chiar ai rectul dilatat. Nu vrei să fii văzut, nici măcar de cineva care se află în altă încăpere şi care se uită la tine printr-un perete transparent. N-ai chef să se benocleze cineva la tine nici măcar atunci când eşti parţial – de fapt, ce parţial? în mare parte! – acoperit de aripile protectoare ale unui ziar desfăcut. Bineînţeles, nu tabloid. Tabloiele sunt făcute ca să fie citite în metrou, pe budă citeşti România liberă.

De citit

V-am recomandat, acum ceva timp, un site de umor apărut în toamna asta. Acum vin cu nişte recomandări mai specifice. Mai exact, o să pun nişte linkuri la câteva din cele mai reuşite articole de acolo.

Dumnezeu a creat tabloidul în şapte zile

Mama e o enciclopedie încă vie

Cum a trăit Becali meciul Stelei cu Pandurii

Epoca de aur (IV) – Vecina care bătea în ţeavă

Hertha Muller: “M-a sunat Cărtărescu, plîngea…”

Meniul MISA: Nutella şi Finetti cu banane

Nu există aşa ceva:

“Ca un rău necesar, femeilor li se cerea nu doar să fie dezinhibate, ci şi „vitale”. Aşa sunt denumite, în vocabularul MISA, femeile corpolente. Mai mult de-atât, odată ce erau atrase în zecile de vile pe care le deţin liderii sectei prin toată ţara, şi le era oferită cazare permanentă şi „evoluţie spirituală”, acestea erau forţate să se îngraşe mâncând în exces Nutella sau Finetti cu banane.”

De aici.

Fii tu insuti!

M-am saturat sa aud sfaturi ca “fii tu insuti”. De parca ai putea sa fi altcineva. Daca esti fals, prefacut, daca nu ai incredere in tine si deci incerci sa-ti acoperi defectele de personalitate punand o masca, atunci ala esti tu. Da, tipul cu defectele de personalitate. Sa fac o paranteza: ti se mai spune sa fi tu insuti si cand trebuie sa fi mai relaxat, sau sa nu-ti faci griji de ce cred cei din jurul tau. Nu stiu, poate suna mai bine decat “fii tu insuti, atata timp cat acel tu e un tip relaxat si cool cand nu e anxios”.

In general ma oftica astia care se cred guru dupa o mica reusita personala, cand incearca sa-ti explice chestii pe care nici ei nu le inteleg. “Fii tu insuti”. “Fii natural”. (Da’ … artificial?) “Daca nu incerci, nu reusesti”. (Daca nu incerci, nu ti-o iei in gura.) “Traieste-ti viata!” ( …Nici nu mai are rost.)

M-am întors

Şi o să încerc să scriu aproape zilnic. O să revin într-un post viitor cu detalii despre unde sunt şi ce fac acum.

Despre oamenii care se mint

O fostă prietenă m-a întrebat odată care este cel mai mare defect al meu. I-am răspuns că am foarte multe defecte, mi-ar fi foarte greu să aleg unul: sunt foarte inteligent, arăt bine, am o voce foarte frumoasă, o dicţie ireproşabilă, sunt sensibil, dar nu atât de mult încât să nu fiu, în acelaşi timp, şi macho, etc. Înţelegeţi ce vreau să spun. Dar astea nu sunt defecte, a spus ea. Într-o lume pe dos ar fi, i-am explicat.

Gheorge Doja candidează la alegerile prezidenţiale

Mulţi se întreabă dacă Oprescu o să candideze la preşedinţie. Sau dacă nu cumva Băsescu o să se retragă pe ultima sută de metri. Chiar nu contează. E clar cine va ajunge la Cotroceni. Se ştie chiar şi autobuzul cu care va face asta. Gheorghe Doja, care îşi anunţă, pe această cale, candidatura, o să câştige alegerile din primul tur.

Blog de umor prezintă un site de umor. Şi nişte umor

Intraţi aici ca să vă râdeţi.

În altă ordine de idei, e adevărat că locuitorii comunei Voluntari au dat dovadă, în repetate rânduri, de umor involuntar?

Gheorghe Doja este torturat cumplit

Gheorghe Doja asteapta tacut in fata scaunului de metal. Langa scaun supraveghetorul maghiar tine in mana on obiect metalic amenintator. Pe fata lui Doja se scurg rauri de transpiratie, proces anatomic de racire care il lasa cu un dezechilibru al electrolitilor in sange, plasma si celelalte umori. Deja Doja … isi imagineaza cum va fi cu gaoaza lui lipita de acel scaun metalic, simtind durerea cumplita fara intrerupere pentru, probabil, mai multe ore. Gandeste el “probabil”, DAR acesta nu e un gand exact; aici e vorba de o asteptare, o imagine a viitorului pe care nu o poate califica cu un numar de la 0 la 1 care sa satisfaca axiomele calculului stocastic. In orice caz nu vreau sa intru in detalii acum, si sunt sigur ca nici lui Doja nu ii pasa in acest moment crunt din viata lui.

Un moment crunt, zic, din cauza ca va fi plin de suferinta. Si nici nu e vorba de un moment, sa ma intelegeti bine. E doar o expresie care are sens in context atata timp cat vorbim de ansamblul vietii lui, caci in durata nu va fi doar o clipa, ci va fi, asa cum am mai zis, nu-i asa?, probabil (dar nu …” probabil” [vezi discutia anterioara]) o durata temporara de lungimea a cateva ore. Cum va suporta oare micul Doja sa stea pe scaun si sa dea testul la latina, cand are o diaree cumplita din cauza ca a mancat prea multe cirese?

Plec

O să încep mai abrupt, aşa: a observat cineva că la staţia de metrou Titan miroase mereu a căcat?

Şi acum să trecem mai departe. Nu am mai scris de mult pe blog. Am fost ocupat cu o grămadă de chestii, printre care şi două săptămâni de concediu, la care probabil că nici nu aveam dreptul. Pentru că, nu v-am zis, nu? O să plec. Peste o luna de la actualul loc de muncă şi peste două din ţară. Da. Îmi dau demisia. După doi ani munciţi aici. Timp în care, nu-i aşa?, s-au întâmplat atâtea. Acum sunt printre cei mai vechi angajaţi ai departamentului. Atunci când am venit eram, dimpotrivă, printre cei mai noi. Cum se mai schimbă oamenii.

Prea comic, dar sigur m-a luat interpolul in vizor

Banc- Un pedofil si o fetita intrau noaptea intr-o padure.

Fetita: Domnu, domnu, s-a facut intuneric rau. Mi-e frica…

Pedofilul: Mie imi spui? Eu tre sa ma intorc acasa pe-aici singur!

De ce nu imi place Mircea Badea

Initial credeam ca din cauza ca e pe langa in multe probleme serioase de care se leaga. Depe mi-a atras atentia la emisiunea de aseara, in care Badea spune ca s-a documentat si a vazut multe argumente stiintifice despre cum aselenizarea din 1969 nu ar fi reala, dar habar n-arvea ca au fost mai multe de una. Exemplul nu e singluar; obisnuiam sa ma mai uit cand era mai comic, si mi se parea ca in fiecare emisiune reusea sa spuna o cretinatate de marime astronomica.

Defapt motivul pentru care nu imi place de el, si nici emisiunea lui, e unul pe care mi-a fost greu sa-l exprim pana acum. Stilul lui hipercinic, mistocar, profund suspicios si atunci cand nu stie nimic despre un subiect, imi aminteste de un tipic de roman, sa zicem un gospodar, acum poate de varsta a doua (ca multe din rudele mele). Poate sa fie de la tara sau de la oras. Cand vorbesc cu o asemenea persoana sunt surprins mereu de cat de negativi sunt in opiniile lor despre aproape orice, si cat se plang de ce e in jurul lor si ce li s-a mai intamplat rau, si cum pun in dubiu orice lucru pozitiv despre care vorbesti. Te-ai astepta ca un om sa vorbeasca din cand in cand si de ceva pozitiv, sa-ti zica poate de planurile lui de viitor; te-ai astepta sa auzi si de lucruri bune din viata lui, poate de niste vise.

Tipul asta tradeaza frica si lipsa de sperante in legatura cu viata si viitorul. Daca totul este nasol si o sa mearga rau, atunci esti justificat in a nu incerca nimic. Daca toate persoanele din jurul tau sunt hoate si rele, atunci tu esti justificat in hotia si rautatile tale mici. Nu poti sa fi atat de cinic si apatetic decat daca viata te-a lovit rau in gonade, si acum esti suparat pe ea si ti-e frica sa ridici capul si sa mai speri la ceva. Ai fost invins si ai acceptat, iar acum doar incerci sa te justifici.

Motivul pentru care Badea nu imi place e ca mi se pare o persoana invinsa de viata, si faptul ca are audienta mare imi spune ca e o intreaga generatie de romani, prima de dupa revolutie, la acelasi nivel intelectual, o generatie care a fost invinsa de viata ca si el.

Metode de tortură medievale: Decapitarea

Decapitarea nu e chiar o metodă de tortură, dar, ţinând cont că azi nu se mai practică din cauză că doare prea tare, poate fi considerată şi aşa. Cine ştie, în curând vor fi recunoscute drept metode de tortură injecţia intramusculară cu penicilină sau vaccinul antigripal. Sau privitul la emisiuni făcute de Tatulici. Habar n-am, orice e posibil.

Spre deosebire de trasul pe roată, decapitarea îşi justifică numele. Cine a văzut prima oară cum i se taie capul unui om şi a zis că lucrul ăla urât şi, dacă e să mă întrebaţi pe mine, destul de dureros, se numeşte decapitare, chiar ştia ce spune. Şi nu e puţin lucru. E o palidă consolare şi pentru ăla schingiuit să moară după o metodă cu o denumire corespunzătoare. Dacă te întâlneşti pe urmă cu cineva mai indiscret, e penibil să porţi un dialog de genul ăsta:

-Salut, coae, ce faci?

-Uite, ce plm sa fac, n-am ajuns nici io de mult. Acum cateva ore ma hăcuiră ăia.

- Să mori tu… Cum au făcut?

- M-au executat în piaţa publică prin metoda spaniolă.

- Cum vine asta?

- Păi m-au spânzurat, în timp ce lumea care se adunase acolo striga Ole! Oricum, mai devreme încercaseră să mă tragă pe roată.

- Să moară Veta prin ghilotinare dacă imi dau seama cum vine asta.

- Păi te leagă de o roată şi dau cu un băţ în tine. Până mori, gen.

- Frate, da ăia care pun numele metodelor de tortură chiar nu au capacitatea de a surprinde esenţialul din ele?

- Ştiu, asta mă înnebunea şi pe mine. De fapt, e o metodă de tortură în sine. Să denumeşti metodele de tortură în feluri care n-au nicio legătură cu realitatea. E foarte eficientă. Se numeşte Metoda Politehnicii.

- Cum plm?

- Da, pentru că, atunci când i-a venit ideea să patenteze metoda asta, inventatorul tocmai aflase că un vecin al lui luase admiterea la Politehnică. Bine, nu din prima. Numai după ce s-au mai retras câţiva. Şi la cu taxă. Da oricum…

Metode de tortură medievale: Azi, trasul pe roată

Toată lumea ştie că, după înfrângerea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, liderii ei au fost capturaţi şi condamnaţi la moarte prin tragerea pe roată. Mai norocos, Cloşca Crişan a apucat să se spânzure cu şireturile de la opinci în noaptea dinaintea execuţiei. Probabil că, la vremea aia, incidentul a fost o puternică lovitură de imagine pentru respectiva marcă de încălţăminte. Parcă văd sloganul, targetat pe iobagi: No, opincile noastre te scapă de trasul pe roată!

Neinspiraţi, Horea şi Crişan Cloşca aveau adidaşi cu arici şi nu au găsit cu ce să se spânzure. Prin urmare, au îndurat tortura pe care o presupunea trasul pe roată. Chestie care consta, în, şi aici ţineţi-vă bine, zdrobirea oaselor cu o bâtă. Cu alte cuvinte, condamnatul era lovit sistematic peste mâini, picioare sau, în cazul celor mai norocoşi, peste cap si piept, cu un instrument contondent. Probabil că vă întrebaţi ce legătura are asta cu roata. Ei bine, omul care îndura toate astea era legat de o roată. Da, ştiu, cel care a denumit toată chestia nu avea abilităţi deosebite în a sesiza esenţialul. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, ar fi spus, probabil, că maşinile se deosebesc de avioane prin faptul că au volum şi masă proprie.

A doua chestie complet aberantă e trasul ăla. Cum adică e tras pe roată? Omul stă pe loc. nu e nici împins, nici tras. În plus, de ce era nevoie de o roată? Chiar nu puteau să lege condamnaţii şi de altceva? Sau mai întâi au pus un nume metodei de execuţie şi pe urmă, pentru că apărea acolo cuvântul roată, s-au gândit să integreze cumva şi obiectul ăsta în proces.

Cel mai probabil, a avut loc un dialog de genul:

“Frate, cum puii mei folosim noi roata ca să executăm pe cineva?”

“Simplu. Îl legăm pe condamnat de ea, după care îl omorâm în cel mai banal mod cu putinţă: dăm cu un băţ în el.”

“Genial!”

“Ştiu.”

“Ce-a făcut Rapidul aseară?”

“Egal cu Iaşiul.”

“Asta e… Dacă nu aduce Copos un antrenor ca lumea…”

Pentru toţi cei pe care reclama la Matache Măcelaru îi calcă pe nervi

Adevărul de Seară a intrat în istorie

Adevarul de Seara a ajuns, cică, la 500.000 de exemplare pe ediţie. Şi e un cotidian gratuit. Rămâi pe gânduri când vezi cum a evoluat presa.

Pe vremea lui Vlad Ţepeş, ziarele de genul asta n-ar fi avut succes. Dacă puneai un teanc de Adevărul de Seară la metrou sau intr-o statie RATB, a doua zi tot acolo il gaseai. Intact. Nimeni nu lua niciun exemplar.

De ce reclamele la Orange, Vodafone şi Cosmote sunt tâmpite

De ce toate reclamele care promovează servicii de telefonie mobilă trebuie să fie atât de cul? Adică, au melodii mişto pe fundal, o grămadă de efecte speciale şi metafore despre cum trebuie trăită viaţa. Unele sunt vag comice. Râzi la ele ca la un banc cu Bulă, care ţi se spune în timp ce altcineva îşi bagă în fund vârful unui bidon de Gambrinus. Altele te fac să te gândeşti cât de importantă e comunicarea. De parcă până să se inventeze telefoanele mobile, oamenii erau nişte monştri alienaţi, prea absorbiţi de cele mai recente descoperiri tehnologice ale momentului: roata, arcul cu săgeţi, motorul cu aburi, etc. Parcă-i văd pe părinţii din secolul 4 î.e.n. discutând îngrijoraţi cu învăţătoarea de la Şcoala din Antena:

-Nu ştiu ce să mă mai fac cu Temistocle al meu, de când i-am cumpărat catapultă stă toată ziua şi aruncă cu bolovani în sclavii vecinilor. Nu mai pune şi el mâna pe câte-un pergament să înveţe, nu nimic. Nici măcar nu iese în agora, să se joace cu copiii din polis. Şi, de parcă n-ar fi de ajuns, şi-a mai umplut şi camera cu postere cu Socrate.

-Lysis al meu la fel a făcut, spune o altă mămică. A scris pe toţi pereţii Filosofia te pregăteşte pentru moarte. Da ce mă scoate din sărite sunt preferinţele lui sexuale. A luat-o razna. Au început să-i placă fetele. Profesorul de sport mi s-a plâns că nu mai vrea să se fută în cur cu el. Nu ştiu ce-o să se aleagă de copilul ăsta. Şi doar i-am creat toate condiţiile. A zis să-i iau catapultă, i-am luat. A vrut triunghi dreptunghic, să-şi instaleze teorema lu Pitagora pe el, am dat jumătate de salariu şi i-am luat.

-Nu ştiu ce i-a trebuit şi lu am meu triunghi dreptunghic. Că anu trecut îşi făcuse trupă de filosofie. Repeta cu câţiva colegi în grajd toată ziua. Până la urmă au renunţat, că le-a plecat sofistul şi n-au mai găsit pe nimeni care să aibă voce.

-Offf, copiii din ziua de azi! Şi când te gândeşti că ei sunt viitorul ţării… Nu ştiu ce-o să se aleagă din Grecia Antică.

-Oricum, Atena noastră sigur e pe ducă. Mâine poimâine vine Borcea cu spartanii lui şi câştigă hegemonia în Pelopones.

- Da, şi Turcu. Că şi el bagă bani la Dinamo.

În fine. Ideea era că nu în telefonul mobil stă comunicarea genuină, dar am divagat.

Eu, înainte de multe ore de nesomn

Nu am mai scris de mult pe blog, iar fanii au intrat în panică. Deja am început să primim mesaje disperate de la cei 2 cititori care au ajuns ieri întâmplător, pentru prima şi ultima oară, pe blogul nostru, căutând pe google profa zalau sex.

Nu o să încep abrupt, cu un post lung. O să mă limitez la a da un citat hilar. Fără niciun comentariu.

De ce mai intri pe messenger dacă pui ceva de genul “DND, dau ignore!”. Eu când îi văd pe ăştia le dau BUZZ şi încep să râd ca dobitocul în aşteptarea unei reacţii violente.

De aici.

Lupta pentru Cotroceni a început

Galeria lui Dinamo s-a declarat în favoarea candidaturii lui Crin Antonescu la preşedinţie. Ultraşii din Ştefan cel Mare au afişat, la meciurile de pe teren propriu, mai multe bannere pe care erau scrise mesaje de susţinere pentru liderul PNL. Potrivit suporterilor dinamovişti, Antonescu ar fi singura salvare pentru ţara asta. De asemenea, au declarat ei în numeroase rânduri, fostul ministru al Tineretului şi sportului de pe vremea guvernării CDR ar fi persoana potrivită pentru a pune capăt ascensiunii Rapidului în campionat. Ciudat.

Teoria şi practica conspiraţiei – Episodul 1

Textul ăsta nu are nicio şansă să intre într-un manual de istorie. Informaţiile cuprinse aici sunt în totală contradicţie cu viziunea convenţională asupra trecutului. Prin simpla lor publicare, ele pun în pericol atât privilegiile unei caste ajunse la conducerea lumii, cât şi siguranţa celui care le dezvăluie.

Toţi istoricii recunoscuţi în mediul academic sunt aserviţi celor care conduc lumea prin falsificarea trecutului. Puţinii specialişti dedicaţi adevărului sunt sistematic hărţuiţi de sistem. Mai exact, nu li se permite să termine facultatea. Sunt împiedicaţi să obţină certificarea în domeniul în care excelează. Mijloacele sunt diverse. Uneori li se insuflă, în cel mai josnic mod cu putinţă, patima alcoolului. Alteori, informaţia genetică le este manipulată grosolan încă înainte de naştere, astfel încât să vină pe lume cu un vag retard mental.

Pentru ca pune capăt cenzurii care durează de milenii, voi începe să dezvălui din secretele celor care se hrănesc din ignoranţa noastră. Bineînţeles, voi face asta treptat. Nu voi încărca pe nimeni cu mai multe adevăruri incomode decât poate duce. Plus că e târziu şi mi-e lene să scriu mai mult.

1914 – Furios că arhiducele Franz Ferdinand a fost asasinat la Sarajevo de un student sârb, Imperiul Austro-Ungar declară război Belgradului apelând la un pretext penibil: reîmpărţirea lumii şi modificarea balanţei de putere.

1963 – John Fitzgerald Kennedy este împuşcat mortal la Dallas. La scurt timp după tragicul eveniment, apar tot mai multe dovezi potrivit cărora chiar guvernul american ar fi pus la punct asasinatul. Însă guvernul american era condus de Kennedy. Concluzia e clară: Ruşii l-au omorât pe JFK, dar au făcut ca totul să pară o sinucidere.

1969 – americanii reuşesc, în sfârşit, să pună la punct tehnologia necesară pentru a înscena aselenizarea.