Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Archive for the ‘serios’ Category

Despre demnitate şi sclavie

with 4 comments

Titlul de mai sus e fie prea serios, fie atât de grav încât – mai ales pe un blog ca ăsta – anunţă o postare ironică. Întâmplător, nu vreau să fac niciun mişto.

Mă uitam zilele astea la un documentar despre samurai, în care era lăudat spiritul lor bărbătesc, demnitatea lor care nu suporta nicio ofensă.

Pe de altă parte, despre aceiaşi oameni se spunea că erau devotaţi până la moarte nobilului care îi angaja. Ei erau în stare să-şi dea viaţa pentru stăpânul lor, şi asta nu numai în luptă. Dacă nu duceau la îndeplinire o sarcină care le fusese încredinţată, ei se sinucideau făcându-şi seppuku. Din câte observ, samuraii aveau demnitatea unor sclavi.

Nu poate fi vorba de demnitate acolo unde individul apare ca mijloc pentru scopurile altuia, atunci când îşi pune – chiar şi voluntar – viaţa în slujba unui stăpân. Cum se explică descrierea samurailor drept persoane demne? E doar o problemă de vocabular? Este ceva specific sistemului medieval, acolo unde există aristocraţii de sânge?

Written by depe

Septembrie 11, 2010 at 17:25

Publicat în culturale, interogatii, serios

Fotografie de epoca

with 2 comments

Cel încercuit e stră-străbunicul meu, care a murit la Mărăşeşti.

Written by depe

August 25, 2008 at 18:57

Publicat în serios

Daca mergi la un bal mascat, ai voie sa faci reclama mascata?

leave a comment »

Stiti reclama aia in care un individ se lauda ca, de cand mananca Danone, e plin de energie? Da, sunt o gramada de reclame facute dupa formatul asta. Nu conteaza. Importanta e ideea. Nu stiu daca va dati seama, desi, dupa ce vanzari are iaurtul, inclin sa cred ca nu, dar cei de la Danone, practic, au platit un om sa guste, in fata camerelor de filmat, din laptele ala fermentat si sa spuna ca e bun. Si meschinaria nu se opreste aici. Pe urma, au luat inregistrarea, s-au dus la o televiziune si au platit conducerea televiziunii sa difuzeze clipul.

Nu trebuie sa aduc dovezi. Sunt sigur ca asta se intampla. Traim in mijlocul unei mari mistificari. Un individ cu o dictie impecabila si cu un aspect neverosimil de placut e platit de fabricantii unui iaurt sa le laude produsul, in fata camerelor de filmat, iar noi ne uitam ca si cum n-ar fi nimic in neregula. Bine, daca ne dam seama, avocatii ne amintesc prompt ca reclama este semnalizata ca atare. Dar de ce se mai difuzeaza, atunci? Ce rost are sa spuna despre produs ca este asa si pe dincolo, daca oricum iti indica, imediat, ca nu trebuie sa-i iei in serios? Ce-ar fi sa ma apuc si eu acum sa spun: „Israelul a bombardat obiective militare din nordul Iranului. Mint.”

Un posibil raspuns este ca, in felul asta, afla si oamenii din jurul meu de Israel. Sau daca auzisera deja de tara asta, au acum ocazia sa-si aminteasca. Dar de ce sa mentionez, cu privire la Israel, tocmai informatia gresita ca a bombardat Iranul? In felul asta, toti oamenii care ii urasc pe urmasii persilor, pe motiv ca sunt condusi de un personaj de desene animate cu ambitii nucleare, vor simti o admiratie sincera pentru Israel. Mintea lor va vagabonda oricum in directia indicata de mine ca fiind gresita.

La fel se intampla si cu iaurtul. Poate sa apara si cele mai stridente semnale care sa indice inceputul si sfaristul unul calup de reclame, daca individul ala platit a apucat sa spuna ca Danone are un gust bun, nu pot sa-mi scot din cap felul in care, dupa cateva inghitituri, afiseaza o moaca verisimil de satisfacuta.

Din cauza asta, semnalul de reclama nu reuseste sa curme toate efectele minciunii, astfel incat sa propage in lume doar awareness-ul marcii. In ciuda celor care reglementeaza situatia, o reclama tot o minciuna nesimtita ramane, in care un individ cu o reputatie indoielnica se chinuie sa nu se strambe de scarba in timp ce gusta dintr-o bautura acidulata, cu gust infect.

Doua sunt solutiile pe care le propun pentru starpirea acestui flagel.

a) Reducerea reclamei la repetarea continua a denumirii marcii, pe tot parcursul celor 30 de secunde, cat are un clip. Se accepta, de asemenea, emiterea de banalitati cu privire la produs. Iaurtul Danone e alb. Iaurtul Danone, repet, iaurtul Danone are greutate si volum propriu. Iaurtul Danone de baut ia forma vasului in care este turnat.

b) Renuntarea la epitelele relevante pentru stabilirea calitatii produsului. Cu alte cuvinte, daca tot ce vor fabricantii este ca lumea sa afle de Danone, mintind chestii despre el, de ce sa nu spuna chestii nevinovate. De exemplu, Danone poate fi folosit pe post de aracet, pentru lipirea tapetului pe perete. Danone este cel mai bun lubrifiant anal.

E adevarat, si in ultimul caz, un om luat de pe strada va fi platit sa spuna balarii despre iaurt. Iar meschinaria nu s-ar opri aici. O televiziune va primi bani sa difuzeze inregistrarea. Si aberatia va continua, pe masura ce vanzarile la iaurt vor creste. Dar, cel putin, voi avea si eu o explicatie, in felul asta, pentru miliardele de reclame la tratamente pentru fisuri anale, care au impanzit Bucurestiul.

Written by depe

Iunie 22, 2008 at 20:37

Fotografii de război

with 3 comments


Soldaţi australieni pe Marea Piramidă de la Gizeh, 10 ianuarie 1915
Citește restul acestei intrări »

Written by depe

Aprilie 10, 2008 at 19:38

Publicat în serios

Unii au esecuri, altii au succesuri…

leave a comment »

Vorbeam cu Lupu acum ceva timp despre felul in care oamenii se justifica. Si nu ma refeream (neaparat) la scuzele de natura etica, prin care aratam de ce, intr-un anumit moment, am ales o solutie imorala. In primul rand, era vorba despre justificarea esecurilor.

Concluzia era ca oamenii care isi ofera circumstante atenuante in explicarea insuccesurilor 😀 gandesc in felul asta:

De ce eu sunt un oarecare, in timp ce altii ori s-au imbogatit, ori conduc tara, de la inaltimea unor functii politice? Bineinteles ca oamenii aia nu pot fi mai destepti decat mine! Cum as putea sa traiesc, daca as recunoaste existenta unei rupturi valorice intre mine si altii? Ar fi ca si cum as spune despre mine ca sunt o persoana inferioara, un handicapat sau, mai rau, un fel de animal. Sunt la fel de bun ca ei. Numai ca eu am ales sa imi pastrez integritatea morala. Am ales sa nu fur. Nu m-am bagat in combinatii dubioase si nu am facut afaceri cu statul. (Altfel nu puteai sa te imbogatesti.) Si nu sunt de acord nici cu afacerile care stau doar in plimbatul banilor dintr-o parte in alta. Cu ce sunt de folos societatii, in felul asta? Puteam si eu, probabil, daca furam, sa ma umplu de bani.

Sau in politica… Orice prost poate sa fie politician. Nu trebuie decat sa ai papagal si sa minti fara jena. Cum se spune, sa ai un stomac puternic. Sa mananci mult cacat. Si, bineinteles, mai poti fi politician platindu-ti locul in parlament cu bani, iar motivul pentru care nu am devenit un astfel de politician l-am expus in explicatia de mai sus.

Niste observatii

1. Apelul la dorinta de a pastra un standard moral inalt e o ipocrizie. Majoritatea oamenilor care spun ca nu au vrut sa se imbogateasca pe cai ilicite ocupa abuziv locul de parcare al vecinului, calatoresc cu autobuzul fara sa composteze bilet, isi cumpara de la bisnitari decodoare de HBO si downloadeaza muzica si filme de pe DC. Mai mult chiar, daca vreodata au ocazia sa comita o ilegalitate care nu implica riscuri si in urma careia se pot imbogati, o fac fara prea mari retineri, eventual scuzandu-se ca pana acum au fost corecti, fara a primi nimic in schimb din partea destinului.

2. Nu e imoral sa te imbogatesti plimband banii dintr-o parte in alta. Serviciile financiare au si ele utilitatea lor, iar dobanzile n-ar inrobi pe nimeni care nu este deja inrobit de consum. Ceea ce e ok pentru o economie capitalista.

3.Unii oameni sunt, pur si simplu, mai buni decat altii. Dar multi esueaza pentru ca justificarile de mai sus le ofera o alternativa comoda la efort. Desi pare mai comod sa fii bogat.

4.Morala este slaba atunci cand vine vorba sa ne restrictioneze actiunile, iar principiile ei suporta multa clauze. De exemplu, e cam aiurea ce fac, dar o fac pentru o cauza nobila. Da, nu e prea moral, dar daca nu as face-o eu, ar face-o altul si tot acolo s-ar ajunge.

5.Lumea occidentala (din care facem si noi parte) e atat de pestrita din punct de vedere moral incat pot fi justificate chiar si cele mai abominabile fapte. Exagerez, nu chiar cele mai abominabile, dar, oricum, pot fi gasite justificari pentru chestii destul de naspa. Exista atat de multe traditii etice incat poti imprumuta din fiecare ce iti convine. Poti fi kantian, utilitarist, crestin, liberal-progresist, nietzschean sau pragmatic, in functie de cum bate vantul.

6. E bine sa incerci. Nu de alta…

Written by depe

Aprilie 1, 2008 at 18:08

Publicat în serios

Pedeapsa cu moartea pentru elevii batausi

leave a comment »

Dupa ce a fost postat pe net filmul in care o fata de 13 ani era umilita de cateva colege, multi au sarit sa propuna condamnarea la moarte, prin tortura in locuri publice, a agresoarelor. Din vehementa comentariilor, se intelegea ca metoda de executie cea mai potrivita ar fi una medievala, eventual specifica Inchizitiei, care sa implice jupuierea de vii a fetelor de scoala generala, care au tuns-o p-aia mica si au pus-o sa bea Fanta de lamaie in timp ce-i dadeau palme peste sticla.

Toate reactiile astea m-au convins ca oamenii nu inteleg institutia pedepsei. Oamenii inca mai cred ca pedeapsa e o razbunare viscerala, menita sa provoace un orgasm moral partii vatamate. Ideea asta provine dintr-un misticism etic, conform caruia greseala ii este atribuita unui suflet damnat sa provoace raul, nu unui organism determinat de interactiunile lui trecute, care poate fi, la o adica, conditionat sa o apuce pe o cale mai buna.
Citește restul acestei intrări »

Written by depe

Martie 28, 2008 at 10:23

Publicat în serios

Elogiul sclaviei in capitalism

with 5 comments

Imi amintesc ca pana spre sfaristul facultatii, M., un foarte bun priten de-al meu, era foarte incantat de binefacerile capitalismului. Comunismul i se parea o prostie ineficienta: Cat de prost putea fi Marx de a crezut ca rezolva problema nedreptatilor economice lasand mijloacele de productie in stapanirea comuna a proletariatului? Atunci cand toti sunt proprietarii unui bun, nimeni nu mai este interesat cu adevarat sa investeasca ceva in pastrarea lui. Responsabilitatea e facuta posta pana ajunge sa fie abandonata in vreun sant.
Citește restul acestei intrări »

Written by depe

Februarie 29, 2008 at 09:31

Publicat în politica, serios

%d blogeri au apreciat asta: