Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Archive for Iulie 2009

Plec

with 6 comments

O să încep mai abrupt, aşa: a observat cineva că la staţia de metrou Titan miroase mereu a căcat?

Şi acum să trecem mai departe. Nu am mai scris de mult pe blog. Am fost ocupat cu o grămadă de chestii, printre care şi două săptămâni de concediu, la care probabil că nici nu aveam dreptul. Pentru că, nu v-am zis, nu? O să plec. Peste o luna de la actualul loc de muncă şi peste două din ţară. Da. Îmi dau demisia. După doi ani munciţi aici. Timp în care, nu-i aşa?, s-au întâmplat atâtea. Acum sunt printre cei mai vechi angajaţi ai departamentului. Atunci când am venit eram, dimpotrivă, printre cei mai noi. Cum se mai schimbă oamenii.

Written by depe

Iulie 26, 2009 at 19:15

Publicat în personale

Prea comic, dar sigur m-a luat interpolul in vizor

with one comment

Banc- Un pedofil si o fetita intrau noaptea intr-o padure.

Fetita: Domnu, domnu, s-a facut intuneric rau. Mi-e frica…

Pedofilul: Mie imi spui? Eu tre sa ma intorc acasa pe-aici singur!

Written by Surge

Iulie 22, 2009 at 23:48

Publicat în Lupu

De ce nu imi place Mircea Badea

with 5 comments

Initial credeam ca din cauza ca e pe langa in multe probleme serioase de care se leaga. Depe mi-a atras atentia la emisiunea de aseara, in care Badea spune ca s-a documentat si a vazut multe argumente stiintifice despre cum aselenizarea din 1969 nu ar fi reala, dar habar n-arvea ca au fost mai multe de una. Exemplul nu e singluar; obisnuiam sa ma mai uit cand era mai comic, si mi se parea ca in fiecare emisiune reusea sa spuna o cretinatate de marime astronomica.

Defapt motivul pentru care nu imi place de el, si nici emisiunea lui, e unul pe care mi-a fost greu sa-l exprim pana acum. Stilul lui hipercinic, mistocar, profund suspicios si atunci cand nu stie nimic despre un subiect, imi aminteste de un tipic de roman, sa zicem un gospodar, acum poate de varsta a doua (ca multe din rudele mele). Poate sa fie de la tara sau de la oras. Cand vorbesc cu o asemenea persoana sunt surprins mereu de cat de negativi sunt in opiniile lor despre aproape orice, si cat se plang de ce e in jurul lor si ce li s-a mai intamplat rau, si cum pun in dubiu orice lucru pozitiv despre care vorbesti. Te-ai astepta ca un om sa vorbeasca din cand in cand si de ceva pozitiv, sa-ti zica poate de planurile lui de viitor; te-ai astepta sa auzi si de lucruri bune din viata lui, poate de niste vise.

Tipul asta tradeaza frica si lipsa de sperante in legatura cu viata si viitorul. Daca totul este nasol si o sa mearga rau, atunci esti justificat in a nu incerca nimic. Daca toate persoanele din jurul tau sunt hoate si rele, atunci tu esti justificat in hotia si rautatile tale mici. Nu poti sa fi atat de cinic si apatetic decat daca viata te-a lovit rau in gonade, si acum esti suparat pe ea si ti-e frica sa ridici capul si sa mai speri la ceva. Ai fost invins si ai acceptat, iar acum doar incerci sa te justifici.

Motivul pentru care Badea nu imi place e ca mi se pare o persoana invinsa de viata, si faptul ca are audienta mare imi spune ca e o intreaga generatie de romani, prima de dupa revolutie, la acelasi nivel intelectual, o generatie care a fost invinsa de viata ca si el.

Written by Surge

Iulie 17, 2009 at 10:10

Publicat în Lupu

Metode de tortură medievale: Decapitarea

with one comment

Decapitarea nu e chiar o metodă de tortură, dar, ţinând cont că azi nu se mai practică din cauză că doare prea tare, poate fi considerată şi aşa. Cine ştie, în curând vor fi recunoscute drept metode de tortură injecţia intramusculară cu penicilină sau vaccinul antigripal. Sau privitul la emisiuni făcute de Tatulici. Habar n-am, orice e posibil.

Spre deosebire de trasul pe roată, decapitarea îşi justifică numele. Cine a văzut prima oară cum i se taie capul unui om şi a zis că lucrul ăla urât şi, dacă e să mă întrebaţi pe mine, destul de dureros, se numeşte decapitare, chiar ştia ce spune. Şi nu e puţin lucru. E o palidă consolare şi pentru ăla schingiuit să moară după o metodă cu o denumire corespunzătoare. Dacă te întâlneşti pe urmă cu cineva mai indiscret, e penibil să porţi un dialog de genul ăsta:

-Salut, coae, ce faci?

-Uite, ce plm sa fac, n-am ajuns nici io de mult. Acum cateva ore ma hăcuiră ăia.

– Să mori tu… Cum au făcut?

– M-au executat în piaţa publică prin metoda spaniolă.

– Cum vine asta?

– Păi m-au spânzurat, în timp ce lumea care se adunase acolo striga Ole! Oricum, mai devreme încercaseră să mă tragă pe roată.

– Să moară Veta prin ghilotinare dacă imi dau seama cum vine asta.

– Păi te leagă de o roată şi dau cu un băţ în tine. Până mori, gen.

– Frate, da ăia care pun numele metodelor de tortură chiar nu au capacitatea de a surprinde esenţialul din ele?

– Ştiu, asta mă înnebunea şi pe mine. De fapt, e o metodă de tortură în sine. Să denumeşti metodele de tortură în feluri care n-au nicio legătură cu realitatea. E foarte eficientă. Se numeşte Metoda Politehnicii.

– Cum plm?

– Da, pentru că, atunci când i-a venit ideea să patenteze metoda asta, inventatorul tocmai aflase că un vecin al lui luase admiterea la Politehnică. Bine, nu din prima. Numai după ce s-au mai retras câţiva. Şi la cu taxă. Da oricum…

Written by depe

Iulie 1, 2009 at 07:37

Publicat în stand up philosophy

%d blogeri au apreciat asta: