Despre “Stop Online Piracy Act” ?i cum trebuie protejate drepturile de autor

“Stop Online Piracy Act” e un proiect de lege care se discuta acum in Statele Unite. Legea ar da dreptul unui detinator de drepturi de autor sa ceara ca un site sa fie blocat, ar penaliza firmele de advertising care au legaturi cu un astfel de site, daca acele firme nu ar inceta colaborarea, si ar putea sa blocheze transferurile financiare spre detinatorii lor. In plus, motoare de cautare ca Google ar putea fi obligate sa scoata siteurile respective din rezultatele cautarilor. Detaliile nu conteaza acum, dar puteti sa cititi aici.

Este de neevitat concluzia ca piratarea aduce pierderi foarte mari industriei de divertisment. Legea asta nu este decat un increment la status quo, deci nu e justificat sa spui ca o sa duca la moartea internetului, sau mai stiu eu ce. Dar ceea ce nu inteleg cei ce o sustin este ca legea e gandita cu situatia actuala in minte. Daca am invatat ceva in ultimii zece ani este ca piratarea nu dispare, chiar si cu legi menite sa o opreasca, si metodele in care se face se adapteaza la situatia legala din practica. De exemplu, acum daca se blocheaza nume de siteuri, oamenii pot folosi adresa de IP. Daca se blocheaza asta, se pot folosy servere proxy, sau alte servere de DNS din afara Americii, nemonitorizate. Se pot lua si masuri impotriva la asta, dar exista si contramasuri. Automatizarea poate face acele contramasuri relativ simple si pentru utilizatorii nesofiticati.

De ce nu iubesc femeile

Daca o imagine face cat 1000 de cuvinte, atunci imaginea de mai sus este un eseu despre ce nu-mi place la femei. O poti analiza ca pe o pictura de Michelangelo. Fiecare element reprezinta un mic comentariu pe idei stupide ale femeilor, sau in orice caz comportamente de neinteles unui barbat. Vreau sa comentez cateva observatii.

In primul rand, centrul atentiei este actrita asta in varsta, si nu foarte frumoasa. Ea in schimb este foarte slaba, si pare a fi centrul atentiei pentru cum e imbracata. Nu stiu daca femeile se imbraca asa crezand ca si barbatii vad acelasi frumos obiectiv, dar e de neinteles de ce Sarah Jessica Parker e centrul atentiei langa tipele celelalte. Acum puteti sa spuneti ca poate n-are a face cu tineretea, sau frumusetea fizica, dar asta e problema, pentru ca are totul a face. Situatia de mai sus este o fantezie periculoasa. Ca femeie, ai putea crede ca daca faci un efort sa fii foarte slaba si sa te imbraci extravagant, poti si tu sa fii centrul atentiei. De fapt, o sa fii centrul atentiei intr-un sens negativ.

Ma enerveaza si expresiile lor. Pe langa faptul ca sunt fortate, e stupid sa te dai ca rosesti cand toata vestimentatia ta striga ca vrei atentie. Si daca vad pe cineva cu o floare gigantica pe rochie, ma gandesc ca are probleme cu integrarea sociala. N-ai ce cauta cu asa ceva pe strada daca nu esti designer de moda. Inteleg, rational, ca incerci sa fii flamboaianta, si sa arati ca poti sa porti chestii risque, dar defapt imi arata ce viata marunta ai. Nu esti curajoasa ca faci asa ceva. Barbatii viseaza sa lupte in razboaie, sau se bat in ringuri pentru glorie, sau, in termeni de vestimentatie, alearga in pula goala prin campusuri. O frectie din asta e curaj doar in lumea ingusta a femeilor care sunt prea stresate sa se imbrace aiurea in public. Bravo, ti-ai dat seama ca poti sa te imbraci cum vrei, si nu e nicio consecinta grava daca dai gres. Ce curaj!

Ca barbat, nu ma intereseaza ce pantofi porti. Niciun tip nu se uita la o tipa mai jos de genunchi, si daca se uita, are fantezii sexuale cu picioarele ei. Inteleg ca femeile sunt foarte atente la ce fel de incaltari poarta barbatii, si de aia incerc sa ma incalt tot timpul cu adidasi curati, dar invers nu functioneaza. Daca tipa are un cur misto, poate sa fie incaltata in ghete de armata. Tocurile sunt in plus, daca ai peste 1,60. Nu trebuie sa pari mai inalta, si dimpotriva cateodata il stresezi pe el ca nu e destul de inalt pentru tine pe tocurile tale gigantice. Acum orice femeie o sa sara sa-mi zica ca e pentru moda, iubirea de frumos. Dar daca incepi sa sangerezi pe la 2 noaptea, nu e numai asta. Nimeni nu sufera atat pentru arta.

Mi-e sila

M-am trezit fascinat de abilitatea mea de a promite sa fac lucruri, sau de a-mi face planuri sincere, dar pe care nu le duc la bun sfarsit. Pana acum ma gandeam ca e pur si simplu o lipsa de disciplina. Nu tot ceea ce vrem ne aduce satisfactie imediata, deci e natural ca uneori sa-ti displaca ce faci pana cand ajungi la final. Ma gandeam ca poate sunt eu nedisciplinat, sau ca am o tendinta innascuta spre activitatile cu rezultate imediate.

M-am trezit gandindu-ma ca defapt ce am zis mai sus n-are niciun sens. Ma gandesc la ceilalti, si mi se pare ca toti traiesc mici vieti anoste, in care incearca sa-si atinga scopuri, dar intr-un fel fara viata, fara pasiune. Poate psihologic imi proiectez gandurile pe toata populatia, dar acum cred ca am drepate. Mi se pare ca toti vrem sa fim ceea ce nu suntem, si ne facem planuri care se potrivesc imaginilor noastre despre ceea ce ar insemna o viata misto, o viata pe care am vrea s-o avem. Daca am vrea cu adevarat ceea ce ne planuim, de ce trebuie sa ne fortam zi de zi? N-are niciun sens.