De ce urasc „Sex and the City”

Le sunt barbatii superiori femeilor? In „Luna si doi bani jumate”, Somerset Maugham avea, la un moment dat, o varianta de raspuns. El spunea ca femeile sunt inferioare pentru ca, pe cand barbatii au tot felul de preocupari si isi fixeaza diverse teluri in viata, femeile se gandesc la un singur lucru: relatiile de acuplare cu incarcatura sentimentala.

Autorii blogului se dau pe mess

depe: si am adoptat ca pe o premisa de baza ideea unuia taylor, dintr-o carte care mi-a placut
depe: si careia i-am scris si recenzia aia
depe: si anume ca
lupucusenile: ma rog, ce vreau sa spun e ca e bine ca inca te gandesti sa-ti rafinezi filozofia
lupucusenile: zi

Nu pentru cei cu stomacul sensibil…

Un amic imi zicea ca nu suporta tarfele care sug pula. „Iti dai seama, ba, ca oricat s-ar spala pe dinti le ramane cate o particula de sperma-ntre dinti. Si dupa se ling cu alt fraier si ala gusta sperma altuia?”

Discutia asta m-a luminat: mi-am dat seama ca nu imi plac cei care se sterg la fund. Oricat de atenti ar fi, tot le ramane ceva pe mana din cand in cand, si oricat s-ar spala, dupa ce dau noroc cu tine, ramai tu cu ceva pe mana, si oricat te-ai spala, tot mai bagi mana in gura din cand in cand, si ca fraierul gusti… ma intelegeti? Daca ma intalniti si nu dau noroc cu voi, nimic personal, da?

Cum mi-am inceput ziua

Azi m-am plimbat tot Bucurestiul cu un covor facut sul la subrat. Cam ciudat sa mergi cu covorul dupa tine in metrou, dar ce poti sa-i faci, daca nu mai porneste? 😀

In amintirea iepocii de aur

Azi, in timp ce asteptam 311-le intr-o statie care nu era a lui 311, am ascultat cu interes discursul blazat al unui pensionar smecher, cu ochelari de soare si cu parul dat pe spate.

O perspectiva sobra asupra politicii externe

Intrebare: Ce spun, la sfarsitul fiecarei zile, demonstrantii din Myanmar?

Raspuns: q.e.d.

De citit şi de râs

Odată am vrut să citesc ceva funny şi mi-am cumpărat ceva de Hasek. Mare greşeală. Nu numai că n-am râs deloc, dar povestirile erau şi foarte plictisitoare. Singura chestie care ieşea în evidenţă era un ton mai relaxat al naratorului, dar dacă asta poate fi considerat amuzant înseamnă că ar trebui sa râdem de toţi ăia care nu ne iau în serios.

Hobo math (II)

In the first part I forgot to mention that I solved the hobo’s problem without pen and paper. I didn’t want to show off, but why not? Modesty is overrated anyway. I got another problem from him: to show how 2 x 2 = 8.

Despre reclama aia enervanta la BCR

OK, deci sa-mi zica si mie cineva care e etimologia cuvantului hahalera. Are o sonoritate hispanica, desi sunt sanse mari sa provina dintr-o interjectie.

Hahalera sa fie cineva de care razi? Cum ar veni, cineva la vederea caruia faci „ha-ha”?

In fine, divaghez. Voiam sa scriu postul asta despre altceva, si anume despre reclama aia la BCR in care un nene, angajat al bancii, ii spune unui individ cam distrat ce flori sa-i ia lu nevasta-sa.

Hobo math

A friendly homeless guy named David challenged me today with a math question: how do you fill 100 seats on an airplane to make exactly $100 if a ticket costs $5 for men, $2 for women and 10 cent for kids? (no pen and paper)

Hagi se întoarce. Şi pleacă

Uite ca iar scriu despre fotbal. Mai precis, despre Hagi, care a demisionat joi de la Steaua. Deşi a înotat onorabil în laturile din jurul lui Gigi, o sa fiu putin rautacios la adresa lui si o sa zic urmatoarele:

Hagi este un antrenor împlinit. A antrenat naţionala României, Steaua si Galatasarayul. Ce şi-ar putea dori mai mult un antrenor român?

Bătaie ca-n ştirile de la ora 5

Deşi tragica, întâmplarea asta are şi o parte comică: zilierul din Cernavodă şi-a omorât prietenul pentru că se săturase să-l mai asculte „depanând amintiri”.

Pe scurt, victima tot povestea şi povestea, până când criminalului i s-a pus pata şi i-a tăiat-o scurt: „Bă, mă laşi?” Şi dă-i şi-omoară-l: „Mai zici, mă, cum jucai tu fotbal în curtea scolii când erai în clasa a cincea? Mai zici, mă? De ce-ai zis, mă, că ţi-ai uitat ghiozdanul la şcoală acum zece ani, dupa oră de geografie, de ce? Vrei să mă-nnebuneşti de nervi? Morţii mă-tii de tractorist, cine-s io, mă s-ascult ce făceai tu-n armata?”

De naşpa

Nu-mi vine sa cred cât de chicios poate sa fie editorialul ăsta din Gazeta sporturilor.

Fără titlu ( în principiu, e ceva despre „432” )

Aş scrie ceva despre filmul lui Mungiu, dar mi-e lene, aşa că revin peste cateva ore cu impresii.

update: Dupa zeci de ani de aberatii cu dialoguri neverosimile, singura salvare a filmului romanesc e o cură zdravănă de cine veriteuri. Dupa Moartea lui monşer Lăzărescu, vine si Mungiu cu o producţie care-şi trage seva dintr-o realitate dureroasa. De data asta, e vorba de vremurile de mult trecute cand avortul era, in mod abuziv si din considerente pur utilitariste, interzis.

Dupa cum prezintă situaţia, despre film se poate spune că-i lipsit de nuanţe. Mesajul care se desprinde este clar: nimeni nu trebuie sa se joace cu drepturile unui om de a fi stapanaul propriului corp, etc. Asta se vede chiar şi din felul în care e constrânsă Otilia să-i plătească medicului, şi anume, eufemsitic vorbind, „în natură”.

Cum spuneam, mesajul e prea univoc pentru un film care vrea să fie şi artă. Ca să nu zica lumea ca nu a nuantat situatia chiar deloc, deloc, Mungiu a insistat putin, pe final, pe imaginea avortonului. Cum ar veni, a sugerat, asa, in treacat, ca si ala mic e om, dotat cu mânuţe, teasta şi toate cele.

Ce-i lipseste filmului e o prezentare mai complexa a problemei. E adevarat, avortul a fost mult timp interzis, cred ca 23 de ani, din motive aiuristice care nu au nimic in comun cu disputa etică. Dar daca, pornind de aici, condamni categoric interzicerea lui, inseamna ca nu esti decat un automat de raspunsuri morale.

Bine, fanii filmului ar spune ca 432 nu-si propune sa transmita un mesaj sau sa sustina o teza, ci doar sa spuna o poveste. Numai ca o poveste din care lipsesc nuantele e o poveste proasta.

p. s. Asta îmi aduce aminte de un articol de-al lui Costi Rogozanu, din Cotidianul, în care autorul spunea despre campania sociala „Dragoste fără griji” că înfierează avortul şi că, din cauza asta, nu e tocmai appropriate. Cu alte cuvinte, acum, dacă tot e legal avortul, nu-l faceti pe om să aibă reţineri în privinţa lui. După logica asta, tot ce n-ar fi interzis de lege ar trebui încurajat. A fost scos adulterul din codul penal? Hai să trimitem soţii si soţiile să-şi însele partenerul prin vecini!

Mituri despre America si americani (I)

1. Americanii sunt prosti.

Or fi, dar par mai destepti si mai bine educati decat romanii.

2. Americanii sunt grasi sau, mai corect, sunt multi obezi in America, raportat la populatie.

Ma uit in jurul meu aici, mai in sudul tarii, parte din „The Bible Belt”, unde ar trebui sa fie oamenii cel mai putin interesati de silueta, dupa statistici. Nu sunt asa multi grasi. De fapt, am observat ca mai toate fetele sunt zvelte si in general toti sunt foarte interesati de sporturi. Sunt si grasi, dar oamenii de aici sunt mai in forma decat romanii.

3. Americanii nu stiu deloc geografie si nu ar putea sa spuna unde e Romania pe harta.

In parte adevarat, desi explicatia e simpla. Ei nu fac geografie internationala in scoala. In orice caz nu memoreaza capitale ca noi.

4. Portiile la restaurante sunt foarte mari.

Adevarat.

5. Negrii in America sunt bine integrati in societate.

Ati putea sa ganditi asta dupa o viata in care ati vazut filme produse aici. Ca negrii sunt integrati bine financiar si social, ca ocupa diferite pozitii in acelasi raport ca si cel etnic. Nu e adevarat, si daca te uiti in jur o sa vezi ca slujbele cele mai proaste sunt ocupate disproportionat de negri si mexicani. Deasemenea negrii stau in grupuri de negri si vorbesc versiunea lor de engleza care e cate o data ininteligibila, contrar la ce v-ati putea astepta. Asta e inca un semn ca au o subcultura bine delimitata si ca nu sunt foarte bine integrati.

Fac o mica nota aici: e ciudat cat de tabu poate sa fie subiectul rasismului aici, si totusi cat rasism intalnesti in viata de zi cu zi.

6. Negrii joaca bine basket.

Adevarat, si absolut toti cu care am jucat joaca mai bine ca mine. Pentru referinta, ma puteti considera mediu.

Intrebare

Cum s-ar numi echipa de fotbal a Ministerului de Interne, daca ar fi din Constanta?

Raspuns: Girofarul Constanta.

Ce? Concurs de poze comice?

Sursa: The New Yorker

Cugetarea zilei

Talibanii n-aduc fericirea.

Habemus Patriarh?

Azi o să fie ales noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ce nu inteleg eu este de ce am avea nevoie de unul. Ce lucruri s-ar da peste cap, devenind insuportabile, daca Biserica n-ar avea o ierarhie stricta, de mitropoliti, episcopi, stareti, etc.?

Ar deveni românii mai dezorientaţi, s-ar simţi ei mai stingheri pe lumea asta? N-ar mai sărbători Craciunul?

Ce-ar fi ca Biserica sa devina o institutie mai informala, mai putin birocratizata si, mai ales, cu o mai mica miză economica si politica? Din ce se intampla acum eu nu inteleg decat ca unii oameni intra la facultate cu spaga ca sa-i mantuiasca pe altii si sa faca rost de un loc de munca stabil, degraba exploatatoriu de superstitii.

Pentru ca, sincer, nu stiu in ce masura aia de merg la Biserica sunt strabatuţi de fiorul mistic al micimii lor in Univers si in ce masura trei pasi spre altar au, pentru ei, aceeasi semnificatie ca trei pasi pe care ii fac inapoi la vederea unei pisici negre. Pe scurt pura superstiţie.

Daca tot scheletul asta institutional al Bisericii ar disparea, s-ar face si o triere a credinciosilor. Superstitiosii ar trece de la Biblie la emisiunea de astrologie a lu tanti Urania, in timp ce unii, mai norocosi, ar descoperi, in urma unor experiente proprii, adevarata semnificatie a religiei.

Senzational: românul e cuman

In ultimele luni am asistat la incercarea nereusita a unei idei de a genera scandal. Lucrurile s-au intamplat in felul urmator:

Mai intai a aparut o cartea a lui Neagu Djuvara in care istoricul spune niste lucruri de bun simt. Pe urma apare, pe aceasta tema, un articol de prima pagina in Cotidianul. Tonul e sumbu. Se vorbeste despre un atac demitizant la adresa originilor noastre nobile si se prevestesc nemulturimiri de proportii apocaliptice in randul istoricilor.

Pe urma, Neagu Djuvara e invitat in emisiunea lui Turcescu de pe Realitatea. Se spun lucruri interesante, dar de bun simt. Afirmatiile sunt, insa, flancate de temeri. Ce vor spune istoricii de moda veche? Cum va vedea romanul verde aceasta idee, cum ca ar fi urmas de cuman din stepele Asiei?

Zilele astea citesc in Idei in dialog inca un articol pe tema asta. Tonul e acelasi. Traian Ungureau ne spune ca afirmatiile lui Neagu Djuvara au produs iritare.

Nu i se pare nimanui ca lipseste ceva din peisaj? Toata lumea vorbeste despre scadal, dar e de negasit reactia ostila la ideea cum ca unii dintre noi ar fi, la origine, cumani? Oare am eu o problema, ca citesc numai publicatii din trustul Realitatea Catavencu? Sau asta a fost o tentativa esuata de a fabrica un scandal cultural?