Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Archive for August 2010

Discutie intre mine si o studenta

with 7 comments

Ea: Hei, tu, esti cu bicicleta destul de tarziu…

Eu: Da, sunt.

Ea: Stii unde este campusul de la Duke?

Eu: Da, mergi pe strada putin si ajungi la zidul campusului.

Ea: Ha, mersi. De unde esti?

Eu: De  prin zona.

Ea: Nu, adica din ce tara esti. Te intreb ca am observat un accent in felul in care vorbesti.

Eu: Nu stiu, de ce nu incerci sa ghicesti?

Ea: Pai… sa vedem. Europa de est?

Eu: Da, foarte bine! Ce tara?

Ea: Esti…. olandez?

Eu: Hahahaha… Nu sunteti studente la Duke, nu? (Ea si cu prietena ei, care rade pe sub mustata.)

Ea: Ba da, suntem studente la Duke!

Eu: Credeam ca studentii de la Duke sunt mai inteligenti de atat. Cum pula mea poa’ sa fie Olanda in Europa de est?

Ea: Ce vrei de la mine, nu stiu geografie. Sunt mai mult cu stiintele eu!

Eu: Cumva, n-o cred p-asta.

Si ea pleaca nervoasa. Prietena ei se uita la mine si rade. Pacat ca nu e la fel de frumoasa.

Anunțuri

Written by Surge

August 27, 2010 at 21:23

Publicat în Lupu

Din clasici ai umorului

with one comment

„Se vedea cât colo că era o femeie pe care te puteai baza, la o adică, femeie muncită, care nu se sfia, când era momentul, să pună mâna pe furcă, pe sapă sau pe topor şi să-ţi dea una-n cap dacă te apropiai prea mult”.

Ioan Groşan – Planeta mediocrilor

Written by depe

August 27, 2010 at 21:22

Publicat în Uncategorized

Paradoxul lui Boc

leave a comment »

Boc şi Şeitan n-or să accepte niciodată realitatea cozilor de la ghişee.

Dacă întrebi un politician cât de des se fute în cur, el n-o să nege, n-o să te ia la rost pentru impertinenţă, n-o să se uite dispreţuitor la tine spunând că nu vrea să ducă discuţia la un asemenea nivel. Cel mai probabil, politicianul o să dea un răspuns evaziv. O să ne atragă atenţia că problema este mai complexă decât ne imaginăm, că există nişte nuanţe care ne scapă, nişte alifii care elimină durerea.

Prin definiţie, politicienii sunt fiinţe evazive, care se feresc să dea verdicte. Atunci când Adrian Severin a fost întrebat ce părere are despre faptul că la robinetele românilor curge o apă care are două părţi de hidrogen şi doar una de oxigen, parlamentarul a spus că trebuie să se ia măsuri. Dacă se constată că e aşa – să nu ne pripim totuşi, poate sunt testele greşite! – dacă se constată că e aşa, vinovaţii trebuie să răsăpundă. Cum? Conform legii!

Boc se fereşte să-şi recunoască greşeala în cazul depunerii declaraţiilor de venit de parcă astfel şi-ar atrage moartea. „Da frate, i-am pus pe oameni să stea ca vitele la o mie de cozi, am greşit! Doar un prost ar da o asemenea lege şi eu, pe cale de consecinţă, sunt prost.” Politicienilor le e frică de asemenea cuvinte, ceea ce e foarte ciudat. E ca şi cum cuvintele pe care le spun ei chiar ar conta. Nu, prietene! În politică, poţi să spui ce vrei, oricum lumea o să creadă că adevărat e contrariul.

Nu cred că Boc e atât de naiv încât să gândească în felul ăsta: „Stai, mă, nu pot să spun că am greşit şi că sunt prost. Pe urmă, lumea CHIAR O SĂ CREADĂ că am greşit şi că sunt prost. Mai bine spun că situaţia nu e chiar aşa cum o prezintă presa. În felul ăsta, negând evidenţe, lumea n-o să-şi mai dea seama că am greşit şi că sunt prost. Deşi eu ştiu că e aşa.”

Written by depe

August 27, 2010 at 09:46

Publicat în politica

Gheorghe Doja se întoarce definitiv. Acum, cu o firmă de prestări servicii

with one comment

M-am întors după foarte mult timp pe acest blog din mai multe motive. În primul rând, nu am somn. Nu mă înţelegeţi greşit! Asta nu înseamnă că între timp am dormit iar acum sunt treaz pentru prima oară. Mesajul meu e următorul: În calitate de conducător al unei răscoale ţărăneşti, sunt prea ocupat ca să scriu pe blog. Trebuie să apară la orizont – cum ar zice căpitanul Jean Luc Picard – o insomnie enervantă ca să îmi recuperez parola de wordpress. Care, apropo, e „muiebasescu”. Încercaţi! De fapt, nu e asta, dar e una dintre parolele pe care cunoscuţi de-ai voştri din sistemul bugetar sigur şi-au pus-o la mail sau la facebook.

Sunt dator cu câteva informaţii. Ce am făcut eu în tot timpul cât nu am fost prezent pe blog? Păi s-o luăm în ordine, că pe urmă iar ne încurcăm. În primul rând, am călătorit. Am călătorit mult, chiar foarte mult. Ca să înţelegeţi mai bine, dacă aş fi futut cât am călătorit, coaiele mele ar arăta acum ca două stafide. De fapt, ce tot zic eu aici?! Ar arăta ca trei stafide! Mai exact, ca stafidele alea pe care le găsiţi în ciocolata Milka cu alune şi stafide. Ok, nu e o comparaţie care să mă avantajeze. Unii ar putea înţelege de aici că mă cac pe mine, ceea ce nu e cazul. N-am mai făcut asta de mult timp, de aproape doi ani.

În tot timpul cât am călătorit, am învăţat două lucruri: Să organizez răscoale ţărăneşti şi să organizez răscoale ţărăneşti. Cum ar veni, am învăţat foarte temeinic să organizez răscoale ţărăneşti. V-a plăcut cum am zis-o? Procedeul ăsta retoric l-am învăţat dintr-un manual de organizat răscoale ţărăneşti. Pentru că ţăranilor trebuie să le vorbeşti ca la proşti, ca la corporatişti.

Mi-am dat seama că vreau să îmi deschid o afacere. Şi cum la altceva nu mă pricep, mi-am deschis o firmă de organizat răscoale ţărăneşti. Clienţii mă sună şi eu le organizez răscoala. Fac rost de oameni, de costume, amenajez tabăra, aduc trupe, nu-mi scapă niciun detaliu. Clienţii să-mi spună doar ce preferă, ce revendicări au.

Acuma, inevitabil, dai peste tot felul de nebuni. Unii, mai de modă veche, vor să vadă inclusiv ceaşaful pătat cu sânge. Şi credeţi-mă, e greu de procurat aşa ceva, mai ales când răscoala e îndreptată împotriva lui Băsescu. Se ştie că Băsescu, zombie fiind, nu are pic de sânge în el.

Ei bine, da, bănuielile voastre sunt adevărate. Împotriva Băsescu trebuie eu să organizez acum o răscoală. Este o mare provocare pentru mine, dar cred că voi reuşi. Haha, glumesc. Voiam doar să văd şi eu cum e să vorbeşti ca o pizdă udă de emoţie. Nu, nu e o mare provocare. Şi deşi nu e o mare provocare, tot n-o să reuşesc pentru că – hei! – sunt Gheorghe Doja, iar Gheorghe Doja o sfârşeşte rău, torturat de suveran sau, în cel mai bun caz, de remuşcări. Şi de hemoroizi.

Mâine o să vă povestesc cum am intrat în afaceri. Poate vă dau idei.

P. S. Mai e un motiv pentru care am revenit pe blog. În timp ce îmi petreceam o frumoasă vacanţă la mine la ţară, în secolul 16, de unde sunt eu, un fan mi-a transmis următorul mesaj: „Dude, nu mai trăi în trecut! Trăieşte în prezent! Dacă trăieşti în trecut, nu rezolvi nimic, pentru că în trecut femeile nu prea se spălau şi le cădeau dinţii una-două!”

Written by depe

August 24, 2010 at 23:53

Publicat în aberatii, Gheorghe Doja

%d blogeri au apreciat asta: