Elogiul sclaviei in capitalism
Imi amintesc ca pana spre sfaristul facultatii, M., un foarte bun priten de-al meu, era foarte incantat de binefacerile capitalismului. Comunismul i se parea o prostie ineficienta: Cat de prost putea fi Marx de a crezut ca rezolva problema nedreptatilor economice lasand mijloacele de productie in stapanirea comuna a proletariatului? Atunci cand toti sunt proprietarii unui bun, nimeni nu mai este interesat cu adevarat sa investeasca ceva in pastrarea lui. Responsabilitatea e facuta posta pana ajunge sa fie abandonata in vreun sant.
Nu exista productivitate decat acolo unde omul are responsabilitatea proprietatii. Daca nici tu nu esti interesat de frabrica pe care o detii, atunci cine sa fie? Pus in situatia asta, trebuie sa te ajuti singur, sa te dai peste cap astfel incat sa-ti promovezi interesele. Interese care sunt doar ale tale, nu ale unui intreg grup in interiorul caruia poate fi pasata responsabilitatea.
In capitalism, proletarul nu mai este asistat de un stat care, daca nu asigura egalitatea economica, cel putin face rost de locuri de munca platite decent pentru toata lumea. Trebuie sa munceasca pe branci, pentru ca altfel nimanui nu o sa i se faca mila de el. Nevoia asta il obliga sa fie eficient, ceea ce sporeste, per ansamblu, productivitatea economiei.
Cam astea erau, pe buna dreptate, parerile prietenului M. Si sunt, in prezent, si parerile mele.
Dar, la scurt timp dupa ce s-a angajat, a inceput sa adopte atitudini stangiste, nerecunoscandu-le, insa, ca atare:
Patronii castiga enorm de pe urma noastra, iar noi nu putem sa spunem nimic pentru ca nu avem putere de negociere. Ar trebui sa primim mai multi bani, s-ar gasi, in profitul firmei, destul pentru a ni se mari salariile.
Suntem dependenti de un stil de viata pentru pastrarea caruia suntem obligati sa muncim. Majoritatea oamenilor nu fac altceva decat sa plimbe banii, nu produc nimic cu adevarat. Creeaza nevoi pe care tot ei le satisfac, iar in felul asta strang averi. Consumul ca motor al economiei este un instrument pervers. E imoral ca devii productiv pentru ca esti strans cu usa.
Ceea ce vrea M. este sa fim eficienti din proprie initiativa, nu pentru ca viata ne obliga, datorita restrictiilor inevitabile. E adevarat, nu muncim neaparat pentru a supravietui, ci pentru a pastra un anumit stil e viata, pentru a putea cumpara in continuare bunuri de care am devenit dependenti, pentru a trai in confortul cu care ne-am deprins.
Dar daca am putea fi eficienti din proprie initiativa, fara concursul unor constrangeri, socialismul ar fi functionat. Ce daca statul asistential imi asigura un loc de munca indiferent cat de neproductiv sunt? Eu nu muncesc din nevoia de bani, eu muncesc doar in numele ideii de eficienta si productivitate.
Numai ca nu asta gandesc oamenii. Daca nu ii motivezi, nu fac nimic. In lipsa constrangerilor create de sistemul capitalist, nu am mai avea motive serioase sa fim productivi. Iar marele avantaj al capitalismului este ca impune constrangeri foarte soft. Daca nu muncim cum trebuie, nu viata sau siguranta fizica ne e periclitata, ci doar achizitionarea unui Audi sau a unei case de vacanta. Sau, in cazurile mai nefericite, a unui LCD. Tocmai asta e marele merit al crearii de nevoi artificiale: ne alegem cu niste scopuri a caror neindeplinire nu e chiar atat de tragica. Este ceea ce deosebeste lumea noastra aproape perfecta, dar condamnata de stangisti ca inumana, de ipotetica tara a unui tiran care, aplicand acelasi principiu al motivarii, ii pedepseste pe cetatenii neproductivi cu moartea. La noi, pedeapsa nu e moartea, ci pierderea (poate pentru un timp) a unui grad de confort cu care ne obisnuiseram.
E adevarat, constrangerile sistemului capitalist reprezinta o sursa de disconfort. Dar e minimul disconfort, pus in slujba unui maxim de beneficii.
Blog de umor 
In pricipiu sunt de acord cu ce zici si poate chiar a functionat la un moment dat dar problema e ca si capitalismul asta a evoluat oarecum aiurea – vezi cel putin modelul american care prin consumul exagerat – practic mentinerea stiului de viata de care zici si tu a creat un alt fel de „tirani”(scriu in ghilimele pentru ca nu au ajuns inca la statutul ala dar nici prea departe nu sunt). Tiranii astia au ca unic scop declarat profitul fara nici un fel de restrangeri(si aici exagerez un pic de dragul discutiei) si cu cat profitul lor a crescut si puterea lor a crescut(in general puterea pare sa creasca si prin fenomenul exagerat de lobby care s-a perpetuat in SUA)
Si atunci ce alegi: modelul American – totul e condus de profit, modelul European – ceva asemanator cu SUA numai ca mai are si ceva influente stangiste prin el sau modelul rus cu tarul la putere? As paria pe UE dar oricum nici unul nu pare prea convingator pe termen lung.
vali
februarie 29, 2008 at 10:27
imi place. btw, as fi crezut ca si tu esti mai de stanga/marxist/proletarofil, acum de cand te-ai angajat. 😀
Lupu
martie 1, 2008 at 17:18
[…] 1, 2008 · No Comments Vorbeam aici, printre altele, despre nevoi artificiale, induse de mecanismele societatii capitaliste. ( Frate, […]
La ce ne-ar trebui un iPhone? « Blog de Idei
martie 1, 2008 at 21:47
Asta imi aduce aminte de o povestioara, nu stiu cat de adevarata/legenda o fi
Cica…
In perioada in care a publicat „Anarhie, stat si utopie” Nozik locuia cu chirie si platea lunar o suma accptabila. Proprietareasa a citit cartea dupa ce a aparut si nu i-a placut. Asa ca s-a hotarat sa-i mareasca foarte mult chiria. La care Nozik s-a enerveat si a inceput sa urle: „Nu se poate asa ceva, statul ar trebui sa faca ceva impotriva abuzurilor proprietarilor…” La care proprietareasa i-a raspuns cu foarte mult calm: „Domnule Niozik, imi pare rau, dumneavoastra ati scris in cartea asta a dumneavoastra tocmai ca statul sa nu faca…” De atunci, Nozik n-a mai scris un rand de politica.
Raluca Hippie
martie 2, 2008 at 09:43
:)) stii ca pana la urma Nozick s-a dezis de teoria din Anarhie, stat si utopi, nu? 😀
depe
martie 2, 2008 at 09:46