De ce fac gât oamenii de stânga?

Printre altele, noii socialisti le reproseaza adeptilor capitalismului ca economia de piata, chiar daca produce bani, nu furnizeaza, in aceasi masura, si ceea ce este cel mai important: fericire. Adica, eu am televizor, am laptop conectat la net, am frigiderul plin, etc., dar nu sunt neaparat mai fericit decat un taran din secolul 16, a carui principala activitate recreativa era lovirea repetata a unui magar cu parul.

Toate inovatiile tehnice care ma inconjoara sunt deja banale pentru mine si chiar imi fac rau, pentru ca am devenit dependent de ele si m-am angajat, in felul asta, pe traseul unui cerc vicios. Trebuie sa muncesc sa le mentin in jurul meu, altfel devin din ce in ce mai nefericit. Numai ca muncind, situatia nu se schimba cu nimic in bine. Raman la fel de dependent.

In fine…Ideea e ca toate reflectiile astea ale fanilor mai rasariti ai lui ceghevara spun un adevar trist despre conditia noastra de oameni: nu gasim fericirea intr-o stare, ci intr-un proces, nu suntem multumiti decat atunci cand trecem de la bun la mai bun, iar cand ajungem acolo, incepem imediat sa ne sictirim si sa vrem altceva.

Pe comunisti situatia asta ii nemultumeste, si condamna capitalismul pentru o vina metafizica a omului, pentru un defect cu care ii este impregnata constructia. Practic, pe ei nu ii deranjeaza eficacitatea economica a capitalismului, nici macar modul in care este impartita bunastarea in cadrul societatii. Nici nu ar avea cum. De-a lungul timpului, Marcuse si ceilalti si-au dat seama ca pana si cei mai amarati proletari o duc mai bine in societatile cu economie de piata. Pe noii comunistii ii intereseaza esecul sistemului economic capitalist de a ne oferi mantuirea aici, pe pamant. Da tare grabiti mai sunt!

(Cugetari prilejuite de postul asta al lui Bucurenci.)