Fragmente

Acum cateva luni, aproape de statia de metrou Pipera, un invalid proptit in carje ma intreaba daca stiu unde sta Gigi Becali.

Intr-o seara, aproape de ora ultimului autobuz, mergeam catre statia lui 311 din piata Rosetti. In dreptul Ministerului Agriculturii, un negru ii spune, intr-o romana impecabila si fara urma de accent, amicului alaturi de care trecea prin zona:
-Imi place palatul asta, o sa mi-l cumpar eu.

Apropo de oameni care trec prin zona. In urma cu cateva zila, la serviciu, suna telefonul de pe un birou prin preajma caruia ma aflam intamplator. Cum nu mai era nimeni pe acolo, raspund.
-Alo, Y? se aude vocea unei femei care parea ca alearga pe ultima suta de metri a cursei catre senectute.
-Nu, asta e biroul lui X, si eu sunt cineva care trecea prin zona.

Serviciul imi mananca la greu timpul. Vad mai putine filme, citesc mai putin si gandesc mai putin. Ma preocupa nimicurile si, atunci cand am timp de reflexivitati, ii compatimesc pe cei mai in varsta decat mine, asemeni carora nu vreau sa ajung. Mai precis, despre toti am impresia ca s-au ratat, intr-un fel sau altul. Chiar si oamenii pe care altii i-ar invidia.

Am o gramada de proiecte intr-un cap prea putin limpede sa le duca la capat.

Am un nou scriitor preferat: Constantin Toiu. Nu inteleg de ce nu mai e bagat in seama.

Revin.

Anunțuri