Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Pornografia în Grecia Antică

with 3 comments

Obişnuiţi cu presa noastră scrisă bidimensională, uităm că nu a fost mereu aşa. Vechii greci, de exemplu, foloseau pe scară largă sculpturile în piatră pentru a transmite informaţii. Deşi vânzătorii de la tonetă erau recrutaţi din rândul foştilor campioni olimpici la aruncarea ciocanului, exista marele avantaj că vântul nu-ţi mai zbura ziarul din mână.

În Grecia Antică, pornografia era tot tridimensională, constând în special din statuete feminine în mărime naturală. Puţini ştiu că misterioasele grupuri statuare descoperite recent în apropiere de Atena sunt, de fapt, colecţia completă Hustler pe anul 465 î.e.n.

Publicaţiile pentru adulţi se distribuiau în special pe bază de abonament. Revistele erau cărate cu căruţa pe drumurile stâncoase ale Atticii, iar atunci când poştaşul ajungea la destinatar, acesta din urmă îşi chema vecinii să îl ajute să descarce porn.

Socrate avea o colecţie impresionantă de reviste pentru adulţi, bine ascunse sub pat, unde a trebuit, de altfel, să sape o adevărată galerie subterană. Mare amator de sculpturi pornografice, filosoful era atras în special de sânii fermi ai acestora.

Date fiind avantajele evidente ale meseriei, cei mai mulţi tineri greci visau să ajungă sculptori la o revistă pornografică. „Vreau o carieră în carieră”, obişnuiau ei să spună, prefigurând Hanul Ancuţei mai ceva ca Eminescu teoria relativităţii.

Bineînţeles, ei aveau impresia că prin studiorul lor sculpto (nu existau încă studiouri foto) urmau să treacă numai femei bune, de la 4 stele în sus pe scara prezentată de Lupu. Greşit.

Ei făceau sculpturile pe baza unor copii ale copiilor originalului, ceea ce era o idee complet aiurea. De fapt, originalele erau atât de departe încât Platon a început să delireze că acestea se găsesc într-o lume a lor, inaccesibilă nouă, muritorilor, şi faţă de care porn-ul e doar o copie imperfectă. Se pare că cel mai pertinent răspuns a venit din partea lui Aristotel: „Să mori tu?!” Argumentul nu este, însă, unul original. Aceleaşi raţionament fusese folosit şi de Platon, ca reacţie la afirmaţia lui Socrate potrivit căreia toţi oamenii sunt muritori.

Anunțuri

Written by depe

Aprilie 15, 2009 la 09:52

Publicat în stand up philosophy

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. dura faza :)))

    tila tequila

    Aprilie 15, 2009 at 15:57

  2. lol is not enough 😀

    chaka

    Aprilie 16, 2009 at 22:16

  3. esti pasionat de grecia antica?

    vreausapotsapotsavreau

    Februarie 6, 2010 at 10:08


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: