Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Trei clisee despre femei

with 6 comments

1. Femeile vorbesc mult.

Mie, pe bune, nu mi s-a parut niciodata. Nu zic acum ca n-am intalnit, ocazional, o grasa vorbareata pe care as fi vrut sa o fac sa taca prin retezarea corzilor vocale cu toporul, dar nu am observat o diferenta semnificativa intre sexe. Dimpotriva, de obicei sunt tipi aia care vorbesc o gramada, ca si cum ar sti despre ce e vorba, si asta ma enerveaza cel mai tare.

2. Femeile sunt superficiale, preocupate de imagine, machiaje, moda, trenduri, barfa,VIP uri, etc.

Asta din cauza ca femeile, in special cele mai tinere, sunt judecate aproape in intregime dupa imagine. Barbati, faceti urmatorul exercitiul: incercati sa descoperiti in ce masura (procentuala, sa zicem) apreciati o femeie dupa imagine. (Daca spuneti sub 70%, mintiti.) Faţă draguţă, corp slab, trend, zambet, tăcere, asta e tot ce conteaza. Daca e frumoasa si incearca sa nu vorbeasca prea mult, si pe deasupra mai stie sa nu fie falsa, ne pare practic geniala. De ce sa le judecam ca fiind superficiale cand defapt asta e adancimea valorii lor pentru societate? Nu poti sa fii adanc in balta. Care din noi facem eforturi doar ca sa fim interesanti pentru cei din jur? Pot sa extind o paralela si la barbati. Barbatii sunt judecati mult dupa cat de instariti sunt, dar cine m-ar contrazice daca as zice ca toti astia care se agita toata viata dupa bani sunt defapt la fel de superficiali ca niste femei?

3. Femeile sunt greu de inteles, sunt complicate. Cine intelege femeile?

Eu le inteleg, si nici nu e asa greu. Stiu ca se spune ca femeile sunt complicate, dar defapt e doar o diferenta de limbaj. Cum ar zice Wittgenstein, o problema filozofica se reduce la o problema de vocabular. Spre exemplu, sa va traduc cateva expresii comune:

a. „Imi plac tipii care au incredere in ei” = Vreau sa cunosc un tip care se comporta ca si cum ar fi cel mai valoros specimen de sex masculin, si vreau sa se comporte cu mine ca si cum nu as valora nimic. De ce? E simplu, imi plac barbatii care sunt valorosi, intr-un fel sau altul, pentru ca asa sunt programata genetic. Dar fiindca nu am multa experienta si nu stiu exact ce caut, trebuie sa ma orientez mult dupa conventii si alegerile altor fete. De aceea, si evaluarile facile pe care le fac si, mai important, motivul pentru care prefer indirect ca prietenul meu sa se comporte urat cu mine. Daca el imi vorbeste ca si cum as fi un nimic inseamna ca nu ii pasa de mine, deci e probabil ca isi poate gasi alta prietena usor, ceea ce il face valoros pe o scala sociala arbitrara, orice ar insemna asta. Daca ma iubeste prea tare si tine la mine, e aproape sigur ca nu e maximul pe care l-aş putea obţine pe acea scala, de aceea trebuie sa gasesc altceva! Simplu.

b. „Am nevoie de spatiu!” = Vreau sa te parasesc, dar nu am curaj sa o spun in fata fiindca vreau sa evit conflictul, din cauza ca sunt fricoasa. Pe deasupra, e convenabil sa am pe cineva pana imi gasesc un altul, dar evident ca nu mai vreau acelasi nivel de intimitate pana atunci. Pe scurt, ideal ar fi sa profit de tine pe cat se poate, si sa ma mint frumos in acelasi timp, cum ca as fi in perioada mea „nebuna”.

c. „Vreau sa cunosc un baiat de treaba, care sa ma iubeasca, dar nu reusesc!” = Desigur, daca as vrea cu adevarat asta, nu as mai umbla aiurea dupa ratati despre care stiu ca s-au comportat urat cu prietenele lor in timp ce le inselau cu mine. Plus ca nu in cluburi si baruri te duci pentru relatii de lunga durata, nu? De fapt, zic asa ca sa par mai putin curva decat sunt, ceea ce e bine, nu?, fiindca o fata e judecata mai bine daca e o curva si minte decat daca e o tipa cu impulsuri normale si sincera. Sinceritatea nu te duce nicaieri, si nu e vina mea.

d. „NU ma intereseaza cati bani ar avea un prieten!” = Ma intereseaza cati bani ar avea. Cand eram mica am citit mii de povesti cu printese, sau fete care eventual devin printese. Adanc in subconstient am dorinta de a fi cucerita de un print pe cal alb, care sa ma scoata din mizerie. Totusi nu mi-a fost clar care e mesajul moral din povestile alea: ce e special la fetele care sunt sau ajung printese? De ce primesc ele ceea ce-si doresc? Sunt frumoase, asta e adevarat. Dar eu nu sunt extraordinar de frumoasa, oricat m-as minti, deci ce inseamna asta pentru mine? Si, oricum, ce se intampla cu toate celelalte fete frumose din imparatie, toate celelalte Cenusarese? Raman cu buza umflata fetele; nici sa numai vorbim de cele care nu sunt foarte frumose. Pana la urma, nu poate fi decat o printesa la atatia oameni. Prefer sa rup aici firul gandurilor…

e. „Imi plac tipii cu simtul umorului.” = Imi plac tipii care se pot impune social, fie asta si prin şarmul lor. Pe deasupra, tipii cu simtul umorului sunt inteligenti, nu? Revenim la masura aia intuitiva a valorii sociale pe care o am.

Anunțuri

Written by Surge

Martie 18, 2009 la 05:09

Publicat în Lupu

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. 4) Cand au pierdut lupta cu corpul se concentreaza asupra fetei si a parului. (true)

    chaka

    Martie 18, 2009 at 12:02

  2. Hmmmm….
    Poate oi fi eu specimen atipic….

    „Vreau sa cunosc un tip care se comporta ca si cum ar fi cel mai valoros specimen de sex masculin, si vreau sa se comporte cu mine ca si cum nu as valora nimic.[…]Daca ma iubeste prea tare si tine la mine, e aproape sigur ca nu e maximul pe care l-aş putea obţine pe acea scala, de aceea trebuie sa gasesc altceva! Simplu.”

    Daca un tip s-ar purta cu mine ca si cum nu as valora nimic, singura chestie pe care ar vedea-o de la mine ar fi superbul meu spate. Daca ma iubeste si tine la mine- yhat’s what matters, he’s the right-one for me. Nici nu pot sa zic ca simt mare nevoie de provocare…eu am nevoie de alint si de pisiceala – so *my guy* trebuie sa inteleaga si sa respecte chestia asta. Dap… adevarul e ca mi se cam rupe de scala sociala arbitrara.

    „Ma intereseaza cati bani ar avea. Cand eram mica am citit mii de povesti cu printese, sau fete care eventual devin printese. Adanc in subconstient am dorinta de a fi cucerita de un print pe cal alb, care sa ma scoata din mizerie.”

    Eu nu gandesc deloc asa. Nu zic ca nu mi-ar placea sa am bani, dar ca o femeie sa depinda financiar de barba’su mi se pare deeply deeply wrong. O femeie desteapta se scoate singura din mizerie. Iar de printul pe cal alb nu mi-a placut niciodata (nici chiar cand eram mica). Il prefer pe Shrek.

    Sunt atipica rau, nu?

    Raluca Hippie

    Martie 18, 2009 at 22:34

  3. In plus fata de observatiile Ralucai: Cand o femeie zice ca vrea un barbat cu simtul umorului, chiar asta vrea. Pentru ca oricui ii place sa fie facut sa rada. Si opusul unui tip cu simtul umorului e un tip plicticos si cine ar vrea asta? Nu exista nici o legatura implicita cu dezirabilitatea sociala exterioara relatiei in chestia asta.

    PS: Ne dam noi filozofi/sociologi, dar sa nu exageram. Cand o dam in generalizari nefondate, mai ales pe teme pe care doar pretindem ca ne pricepem, o luam in barba…

    Ioa

    Martie 19, 2009 at 03:24

  4. loa, stiu ca fetele nu gandesc cum am „tradus” eu, dar asta e rationalul din fundal. din motive psihologice sau evolutionare dorintele sunt alea care sunt. tu pretinzi ca iti plac tipii cu simtul umorului, dar sunt aproape sigur ca iti place un anumit simt al umorului. de exemplu cei care au un umor de clovn ma fac pe mine sa rad, si pe o fata, in general, sa rada si in acelasi timp sa faca misto de ei. e vorba si de respect. dar nu vreau sa intru in detalii aici.

    PS: daca vrei sa-mi zici ca ma dau filozof/sociolog si generalizez, si prin urmare mi-o iau in barba, poti sa o zici direct. sa mai subliniez ironia din faptul ca in loc sa-mi zici direct, tu vorbesti la modul general cand vrei sa imi dai o lectie despre generalizari?

    Lupu

    Martie 19, 2009 at 06:15

  5. Daca un tip nu se comporta cum trebuie cu mine, adica nu ma apreciaza, nu ma respecta si nu imi demonstreaza ca am pentru ce sta langa el, nu dureaza prea mult relatia, ca doar nu-s tampita sa stau cu unu care nu tine la mine.
    „si vreau sa se comporte cu mine ca si cum nu as valora nimic.[…]” – asta e valabile pentru pustoaice de 15-16 ani in prada hormonilor si cu crize de identitate.
    PS. am 25 ani.

    psykhe

    Aprilie 16, 2009 at 15:37

  6. reactiile se mai rafineaza odata cu varsta, dar esenta ramane aceeasi. 😀

    depe

    Aprilie 16, 2009 at 20:43


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: