Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Intrarea lui Ghe Doja în blogosferă

with one comment

Vă întrebaţi, probabil, cum de am ajuns eu să am blog. Adică, trebuie să ai un vag retard mental să nu-ţi dai seama că, în secolul 16, când eu mi-am desfăşurat activitatea în câmpul politicii est-europene, nu existau nici măcar calculatoare, d-apăi internet care să le lege într-o reţea globală. Cum eu am murit la 1514, torturat şi executat de unguri, ar fi fost o imposibilitate logică să am acces la un calculator la care să-mi scriu, cu o obscenă incontinenţă verbală, aberaţiile scatologice.

Acum o să vă povestesc, şi promit că fix despre asta o să fie vorba, cum am ajuns eu să mă dau pe blogosferă.

Ei bine, totul a început demult, pe vremea când criza financiară, creditele subprime şi indicele Nikkei al bursei din Tokio nu erau decât umbre teoretice în mintea unor ţărani virgini, cu acnee pe faţă şi prea fricoşi să sară asupra unor ovine, cu participarea pasivă a cărora ar fi putut scăpa de inocenţa trupească. Dar să nu divagăm. Ne-am putea rezuma la a spune că totul a început cu câteva sute de ani în urmă.

Era o dimineaţa din aia ploiasa de octombrie în care îţi vine să violezi anal cu bata de baseball orice persoana care ar indrazni sa te trezeasca din somn. Ma bărbieream în camera de tortura. Briciul imi aluneca de obraz, impins de degetele mainii stangi. Cu dreapta tineam o bata de baseball. O violam anal, cu ajutorul ei, pe servitoarea care, respecantandu-mi ordinele stricte de a nu ma lasa sa intarzii la munca, ma trezise in dimineata aia.

Daca ar fi gresit, ar fi asteptat-o o pedeapsa si mai crunta. Ar fi urmat s-o violeze anal, cu bata de baseball, nea Gica, tamplarul, care sta la vreo doua ulite departare. Nea Gica are o bata la fel ca a mea, numai ca, venind cu ea prin ploaie, i s-ar fi umflat lemnul. Ceea ce ar fi facut-o cu atat mai dureroasa.

Dar sa nu divagam. Eram, deci, in camera de tortura. Ma barbieream si imi razubunam somnul intrerupt prematur. La un moment dat, servitoarea imi zice:

-Nu trebuia sa ajungeti la munca, domnule Doja? Nu trebuia sa torturati niste supusi de-ai regelui Ungariei?

-Nu, ca azi mi-am luat de lucru acasa.

Dar nu stiu ce m-a apucat, de am continuat sa-i spun servitoarei, fel de fel de chestii de la serviciu:

-Oricum, afacerea taranilor merge din ce in ce mai prost. S-a scumpit mana de lucru. Deja au subcontractat la o firma din China niste trageri pe roata, ca aia cer mai putin. Si nici nu vor asigurare medicala. Nu stiu cat o sa mai fie nevoie de serviciile mele.

(Va urma. Mi-e somn)

Anunțuri

Written by depe

Octombrie 12, 2008 la 17:30

Publicat în Gheorghe Doja

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. :D… astept. btw, am si eu ceva de pus

    Lupu

    Octombrie 13, 2008 at 21:07


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: