Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Americanul: Aspecte vazute din proximitate (Sau unde va duce evolutia)

leave a comment »

E greu sa ne depasim culturocentrismul fara putina imaginatie, si ce scriu acum e greu de urmarit, si o sa fie perceput probabil ca o caricatura la ce vreau sa zic. Fac un comentariu pe un subiect de mica amploare; povestea este si o incercare dubioasa de futurologie. Cateodata ma simt ca Jane Goodall, dar cu o mica diferenta: eu sunt cimpanzeul. Nu in sensul ca nu as fi destul de inteligent, dar ca inteleg ca vestul este urmatoarea etapa in „evolutia” culturala a Romaniei.

Cum sunt americanii diferiti fata de romani? Pai, in afara ca au mai multi bani, sunt mult mai avansati in jocul aparentelor. Unde romanii au moda imprumutata cu nerusinare din Popcorn, videoclipuri, semi-trenduri de origine internationala aparute vag la TV, si toate transformate in uragane de kitsch si culoare, americanii au amestecuri de trenduri, subtilitati si elemente care semnaleaza subculturi, dar toate atent gandite, in mare de frica de a fi categorisit, criticat sau luat la misto.

Pe tinerii liceeni romani ii doare extatic in pula de faptul ca aceeasi conversi trendy sunt purtati de absolut tot Bucurestiul (a trecut valul de cand am plecat eu?); dar un student anu’ 1 american (echivalentul intelectual al liceeanului roman) n-o sa fie prins nici mort facand vreun fashion statement. Mi-e usor sa observ: ca sunt asa de populare hanoracele, ca toata studentimea se imbraca de jogging pentru orice, ca toate fetele purtau asta iarna cizme de piele intoarsa, inalte si imblanite, etc. O idee comuna e ca poti sa fii la moda, atata timp cat se pare nu pui mare pret pe aparente. Adica ei nu se imbraca trendy, ei se imbraca lejer. Ce daca nimeni nu se mai piaptana? E o coincidenta ca parul ciufulit e la moda. Ce daca tipa are parul ud si merge in slapi la curs? E o coincidenta ca si prietenele ei au parul ud si sunt in slapi.

Si in maniere americanii sunt mai rafinati. „Dansul” social e mai elegant. Intrigi, discutii in contradictoriu, alegerea cuvintelor in diferite situatii; e de parca toti sunt ministri de externe. Mesajul se gaseste intre randurile de banalitati. Bine, nu in sens aristocratic si fals; conversatiile par foarte naturale, doar ca sunt PC, aseptice. Cine nu a fost pe-aici isi face o imagine gresita din filme, pentru ca filmele lor ii reprezinta asa cum telenovelele noastre, sau „La Bloc”, ne reprezinta pe noi. Poate ca ma invart eu doar printe studenti, dar asta nu e tot. Am trait si intre studenti romani, si diferenta e fenomenala. Cred ca aici nu am auzit pe nimeni criticand pe altcineva intr-o conversatie.

E ceva extrem de interesant, motivant, si totodata inspaimantator sa observi diferenta. Sa vezi ce se intampla cand toti devin cool, si a fi cool nu mai inseamna doar sa reusesti in chestiunile de baza ale vietii (material, social) si sa te comporti normal, sa fii rezonabil de sigur pe tine si relaxat. Deodata cool-ul romanesc nu este decat un normal insuficient. Sa fii cool acum inseamna sa fii … vag calculat. Zic vag, din cauza ca sa fii calculat nu poate sa te faca natural in felul in care se asteapta de la cool. Trebuie sa fii natural, si totusi sa ai flerul sa fii natural fix in modul care are impactul corect, cel urmarit. Si asta e greu de facut, greu de tot.

Trebuie sa fii sigur pe tine, sa nu-ti pese de ce cred restul, ca sa ai aerul cool, dar totusi trebuie sa nu fii foarte sigur pe tine si sa iti pese, ca sa poti sa iti ajustezi, prin reglari minuscule, personalitatea, spre cool-ul ideal. Sau sa adopti o filozofie de revista glossy si sa te minti ca le stii pe toate, in timp ce subconstient te adaptezi.

Asta desigur implica urmatoarele: ca nu poti sa zici chiar tot ce-ti trece prin minte (evident, nu?), ca nu poti sa ai pareri non-mainstream, si din cauza ca toate parerile tale sunt mainstream nu poti sa le exprimi, ca ai fi prea banal, nu?, si ca nu poti sa duci o conversatie interesanta, sau care sa insemne ceva pentru tine, din cauza ca (asa cum ar zice Depe) esti prins in notiunea postmoderna ca nici o discutie nu are o validitate generala, si, prin urmare, nici o parere nu este destul de valoroasa pentru a fi sustinuta energic, in special cu riscul de a sparge bula de mister relaxat din jurul tau. Se prefera discutiile blazate despre banalitati, povesti in ton amorf despre activitati petrecute, si glume pline de (auto)ironie. Discutiile cu cea mai mica urma de politic sunt ca ciuma, si e o impolitete sa intrebi o persoana ce orientare politica are.

In rest, sub aparente, gasesti un stereotip romanesc pentru nemti. Oameni puternic inregimentati in rolurile lor economice si sociale, cu personalitati compuse din aceleasi banalitati si semistructuri de idei, care se vehiculeaza fara incetare in media. Viata, adaptarea sociala sunt mult prea complicate pentru o personalitate originala, si pentru adevaruri produse de propriul creier.

Anunțuri

Written by Surge

Aprilie 18, 2008 la 06:56

Publicat în Lupu, observatie

Tagged with , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: