Unii au esecuri, altii au succesuri…

Vorbeam cu Lupu acum ceva timp despre felul in care oamenii se justifica. Si nu ma refeream (neaparat) la scuzele de natura etica, prin care aratam de ce, intr-un anumit moment, am ales o solutie imorala. In primul rand, era vorba despre justificarea esecurilor.

Concluzia era ca oamenii care isi ofera circumstante atenuante in explicarea insuccesurilor 😀 gandesc in felul asta:

De ce eu sunt un oarecare, in timp ce altii ori s-au imbogatit, ori conduc tara, de la inaltimea unor functii politice? Bineinteles ca oamenii aia nu pot fi mai destepti decat mine! Cum as putea sa traiesc, daca as recunoaste existenta unei rupturi valorice intre mine si altii? Ar fi ca si cum as spune despre mine ca sunt o persoana inferioara, un handicapat sau, mai rau, un fel de animal. Sunt la fel de bun ca ei. Numai ca eu am ales sa imi pastrez integritatea morala. Am ales sa nu fur. Nu m-am bagat in combinatii dubioase si nu am facut afaceri cu statul. (Altfel nu puteai sa te imbogatesti.) Si nu sunt de acord nici cu afacerile care stau doar in plimbatul banilor dintr-o parte in alta. Cu ce sunt de folos societatii, in felul asta? Puteam si eu, probabil, daca furam, sa ma umplu de bani.

Sau in politica… Orice prost poate sa fie politician. Nu trebuie decat sa ai papagal si sa minti fara jena. Cum se spune, sa ai un stomac puternic. Sa mananci mult cacat. Si, bineinteles, mai poti fi politician platindu-ti locul in parlament cu bani, iar motivul pentru care nu am devenit un astfel de politician l-am expus in explicatia de mai sus.

Niste observatii

1. Apelul la dorinta de a pastra un standard moral inalt e o ipocrizie. Majoritatea oamenilor care spun ca nu au vrut sa se imbogateasca pe cai ilicite ocupa abuziv locul de parcare al vecinului, calatoresc cu autobuzul fara sa composteze bilet, isi cumpara de la bisnitari decodoare de HBO si downloadeaza muzica si filme de pe DC. Mai mult chiar, daca vreodata au ocazia sa comita o ilegalitate care nu implica riscuri si in urma careia se pot imbogati, o fac fara prea mari retineri, eventual scuzandu-se ca pana acum au fost corecti, fara a primi nimic in schimb din partea destinului.

2. Nu e imoral sa te imbogatesti plimband banii dintr-o parte in alta. Serviciile financiare au si ele utilitatea lor, iar dobanzile n-ar inrobi pe nimeni care nu este deja inrobit de consum. Ceea ce e ok pentru o economie capitalista.

3.Unii oameni sunt, pur si simplu, mai buni decat altii. Dar multi esueaza pentru ca justificarile de mai sus le ofera o alternativa comoda la efort. Desi pare mai comod sa fii bogat.

4.Morala este slaba atunci cand vine vorba sa ne restrictioneze actiunile, iar principiile ei suporta multa clauze. De exemplu, e cam aiurea ce fac, dar o fac pentru o cauza nobila. Da, nu e prea moral, dar daca nu as face-o eu, ar face-o altul si tot acolo s-ar ajunge.

5.Lumea occidentala (din care facem si noi parte) e atat de pestrita din punct de vedere moral incat pot fi justificate chiar si cele mai abominabile fapte. Exagerez, nu chiar cele mai abominabile, dar, oricum, pot fi gasite justificari pentru chestii destul de naspa. Exista atat de multe traditii etice incat poti imprumuta din fiecare ce iti convine. Poti fi kantian, utilitarist, crestin, liberal-progresist, nietzschean sau pragmatic, in functie de cum bate vantul.

6. E bine sa incerci. Nu de alta…