Blog de umor

unul dintre alea două-trei bloguri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie

Smecheri si antrenori de smecheri

leave a comment »

Enemy at the Gates (2001)

In timpul Bataliei de la Stalingrad, unui cioban din muntii Ural i se descopera „reale calitati” de lunetist. Amicul responsabil cu propaganda ii popularizeaza reusitele si-l transforma intr-un erou. In felul asta, moralul armatei rosii creste, iar imaginea lunetistului Zaytsev devine mai utila decat prapadul pe care il face, cu pusca in mana, in randul ofiterilor obezi din tabara adversa.

Dar nemtii nu stau degeaba. Identifica problema si iau masuri. Pentru a-l lichida pe Zaytsev, cheama de la Berlin un lunetist experimentat. Restul filmului urmareste duelul celor doi, care se termina, logic, cu victoria rusului.

Numai ca, din punct de vedere istoric, duelul este unul nedrept. In timp ce Zaytsev e un soldat in carne si oase, consemnat in arhive, maiorul Konig (adica lunetistul neamt) este, de fapt, o creatie a propagandei ruse.

Scenaristii ignora caracterul fictional al maiorului si-l aduc, in carne si oase, cu trenul de Berlin. Practic, ei ecranizeaza strambele propagandei ruse. Ceea ce nu-i o idee prea inspirata, pentru ca filmul se transforma intr-un Rambo ieftin. Doi lunetisti se urmaresc prin uzinele parasite ale Stalingradului, incercand fiecare, cu mult talent, sa-si lichideze adversarul.

Ar fi putut iesi un fir epic mult mai putin Hollywoodian, care sa atinga adevarata problema a razboiului: Cum sunt oamenii imbarligati sa creada ca nu mor degeaba?

Inceputul era promitator:

Soldatii sovietici abia sositi la Stalingrad sunt scosi din trenurile de vite si impinsi, cu pistolul la ceafa, in prima linie. Li se da o pusca la doi insi. Dupa ce moare cel cu pusca, colegul trebuie sa ii preia arma. In cazul unui esec in atac, nu exista cale de intoarcere. NKVD-ul sta cu mitralierele pregatite pentru oricine incearca sa se retraga.

Asta pana cand Danilov, ofiter responsabil cu propaganda, propune o strategie mai subtila: soldatii sa fie indemnati de exemplul personal al unor eroi. Unul dintre ei e Zaytsev, care incepe sa apara, ca ucigas de ofiteri nazisti, pe prima pagina a tuturor ziarelor.

Filmul se rupe odata cu intrarea in scena a lui Konig, pentru ca neamtul nu ne este prezentat drept ceea ce era de fapt, adica un personaj al propagandei sovietice, menit a sublinia atentia pe care i-o acordau nemtii lui Zaytsev. (Un ofiter adus de la Berlin special ca sa-l lichideze!).

Explicatia pentru alegerea scenaristilor e insa, una simpla: nu vrem sa vedem propaganda din spatele razboiului. Vrem sa credem ca eroii exista si ignoram ca au fost creati de un ofiter responsabil cu moralul armatei. Si amanuntul asta se vede si in film. Cel care castiga atentia Taniei este Zaytsev, nu „poetul” Danilov, care l-a transformat pe primul intr-un erou.

Anunțuri

Written by depe

Noiembrie 20, 2007 la 13:06

Publicat în filme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: