blog de umor

Tocmai a trecut saptamana in care se anunta premiile Nobel. Tot in perioada asta a anului se dau si niste distincii complementare Nobelurilor, pentru cele mai inutile realizari ale mintii umane. Bineinteles, premiile astea au parte de o expunere mai mare in presa pentru ca, nu-i asa?, macar le intelegem.

Sunt sigur ca premiile Nobel sunt amintite la stiri doar ca pretext, sa nu se faca prea brusc trecerea la prezentarea celor mai putin serioase, numite IgNobel. Un fel de “Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la satul copilariei mele…”, si pe urma stiristul incepe sa zica de cercetarile privind pericolul la care se expun inghititorii de sabii. Abia asta e the real story, nu demonstrarea incompatibilitatii echilibrului Pareto si a respectarii liberatilor cu alegerea democratica.

Urmarile unui asemenea fenomen mediatic pot fi catastrofale. Pai sa ne gandim. Cercetatorul care vrea faima isi da seama ca nu mai merge ca pe vremea lui Newton, cand rezultatele serioase te faceau si faimos. Acum trebuie sa faci un fel de stiinta pe intelesul omului de rand. Ca altfel nu te da la teve. Si atunci se apuca si el sa studieze efectul cutitului de abator asupra mortalitatii violente la porci, in perioada Craciunului. Ceea ce nu e o chestie foarte utila, sa recunoastem.

A, era sa uit, titlul l-am pus asa din cauza ca a castigat Al Gore premiul Nobel pentru pace anul asta si mi s-a parut funny sa fac un joc de cuvinte pe seama numelui. De fapt, am scris postul ca sa am ce pune sub titlu, deci, daca ati citit pana aici, ati facut-o cam degeaba, ca doar titlul era important.

Cică doi agarici l-au omorat pe unu din cauza ca era mai bun decat ei la NFS. Oamenii au actionat fix cand victima iesea din baie, dupa cateva ore de joc pe calculator, ceea ce imi aminteste de bancul asta.

Aici.

depe: si am adoptat ca pe o premisa de baza ideea unuia taylor, dintr-o carte care mi-a placut
depe: si careia i-am scris si recenzia aia
depe: si anume ca
lupucusenile: ma rog, ce vreau sa spun e ca e bine ca inca te gandesti sa-ti rafinezi filozofia
lupucusenile: zi
Continue reading Autorii blogului se dau pe mess…

Am râs vreo zece minute după ce am citit fraza asta:

Oamenii nu câştigă respect de sine pe baza capacităţilor lor umane comune, comparându-se cu animalele, cărora aceste capacităţi le lipsesc. (”sunt destul de bun; am un deget opozabil şi pot să folosesc un limbaj articulat”).

O sa incep direct. Ma enerveaza aia de se plang ca muzica lor e piratata. E adevarat, in loc sa le cumpere CD-urile, lumea incarca mp3-uri din dc++. In felul asta, nimeni nu-i plateste niciun leu autorului, dar nu cumva e de vina si forma de comercializare?

Sa fim seriosi, CD-uri? Cine mai umbla cu discman-ul agatat la brau? Casele de discuri chiar nu observa ca toti pustii merg cu strada cu mp3 playerul dupa ei? Cat de naivi pot fi aia de produc muzica? Chiar nu au auzit de aipoduri? Si daca au auzit, ca nu se poate altfel, cum de nu-si pun probleme de genul: bai, dar noi mai avem putin si vindem placi de picap intr-o lume in care toti folosesc mp3 playere. N-ar trebui sa schimbam ceva?

Cei mai penibili sunt Parazitii, din partea carora ma asteptam la altceva. Se vede ca au imbatranit. Deh, nu orice etapa a vietii e propice hip hop-ului. De la statutul de oameni certati cu istablishmentul au ajuns niste batranei reactionari care se plang in gura mare si isi injura fanii care le incarca muzica de pe net.

Bine, bai Gigele, da ce sa fac daca tu iti pui muzica pe banda de magnetofon? Poti s-o vinzi linistit, da vinde-o cumva in format mp3, sa poata si urechea mea “sa asculta”.

Dar hai, sa zicem ca nu merge afacerea cu vanzarea de mp3-uri. Chiar nu iti ies bani din concerte? Faptul ca muzica ta se asculta la greu e cea ma buna metoda de promovare.

Ar fi cazul sa facem o mica paralela cu o industrie mai putin dezvoltata la noi, si anume literatura. In Germania, de exemplu, scriitorii castiga foarte bine din lecturi publice. Chiar nu vede nimeni ironia situatiei? Niste oameni al caror produs poate usor sa fie considerat plictisitor isi bazeaza veniturile pe spectacolele pe care le dau in fata unor mase de oameni. In tot acest timp, hip hop-erii isi pun speranta in vanzarile de casete si CD-uri. Daca nu am fost destul de explicit, mai cititi o data paragraful

Toti astia care se plang, au, totusi, si o circumstanta atenuanta. Trebuie intelesi: lumea se schimba repede. Ce era de neconceput acum cinci ani azi e ceva banal. Cine se astepta ca sute de mii de oameni sa citeasca, in fiecare zi, insemnarile stupide ale unor anonimi? Cine se astepta sa castigi bani de pe urma unor posturi semi-analfabete in care spui cine te-a mai enervat?

Dar de la a ramane in urma vremurilor pe care le traiesti pana la a reactiona asa e cale lunga.

Nimic din semnificatia literala a propozitiei: “Ea i-a dat cheia, iar el a deschis usa” nu invalideaza o interpretare de tipul: “El a deschis usa daramand-o cu cheia ei, cheie care avea forma de topor si cantarea 150 kg”. Sau: “El a inghitit atat cheia, cat si usa, introducand cheia in usa printr-o contractare a gatului.

Articolul asta de wikipedia despre poantele unui filosof e mai tare decat orice episod din Seinfeld.

Tocmai am auzit propunerea halucinantă ca Băsescu să fie amendat de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării pentru că, într-o discuţie cu soţia lui, a făcut-o ţigancă împuţită pe jurnalista de la Antena 1.

In niciun caz nu se poate trece la o asemenea sanctiune. Manifestarea presedintelui nu era una publica. Atunci cand esti amendat pentru declaratii rasiste, este sanctionat demersul tau de a intretine o anumita stare de spirit, de a da apa la moara unui rasism latent. Aici, insa, nu poate fi vorba de asa ceva. In cazul lui Basescu, este ca si cum ar fi vorbit singur, ca si cum, intre peretii casei lui, si-ar fi soptit in barba ca tiganii sunt imputiti. Daca ceri sa fie amendat pentru asa ceva, ceea ce vizezi e felul in care gandeste. Or, daca libertatea cuvantului este deja discutabila, libertatea de a gandi ce vrei nu poate fi niciodata pusa sub semnul intrebarii.

E adevarat, Basescu poate fi aratat cu degetul ca e rasist, ca gandeste retrograd si ca nu are sentimente prea frumoase pentru o parte a poporului roman. Dar nu putem pune legea pe el pentru asta. Basescu este pasibil doar de sanctiuni morale.

Problema e următoarea: cineva îţi promite că îţi dă un milion de dolari dacă, la noapte, o să intenţionezi ca mâine să bei o toxină care îţi face mult rău. Nu este necesar ca mâine chiar să bei otrava. Trebuie doar să intenţionezi să faci asta. Banii îţi vor intra în cont dimineaţa, cu mult înainte să vină vremea să bei otrava.

Ce ar face un agent raţional în situaţia asta?

Marea problemă constă în a-ti propune sa intentionezi ceva. Poti sa vrei, in mod sincer sa faci ceva, fara a trece, totusi, la fapte? Pentru ca o sa fie destul de aiurea sa bei otrava. Nu vrei sa faci asta, chiar si pentru un milion de dolari.

Sa zicem ca nu ti-e teama ca o sa te lais purtat de val, ca nu o sa mai reusesti sa renunti la intentie, odata ce ti-ai propus si ai obtinut chiar banii. Dar e foarte greu sa ajungi sa vrei, in mod sincer, sa bei otrava, stiind, in tot acest timp, ca o faci doar pentru bani si, odata ce banii au ajuns la tine, nu mai e nevoie sa treci prin momente neplacute.

Singura solutie este sa-ti construiesti un alt motiv pentru care sa bei otrava. Nu pentru bani trebuie sa faci asta, pentru ca, daca vei avea in vedere doar banii, n-o sa ajungi sa iti doresti in mod sincer sa treci la fapte. Vei sti ca tot ce ai in vedere este intentia.

Dar care sa fie acest motiv suplimentar? Faptul ca otrava e buna in sine, ca punerea in aplicare a deciziilor e un semn al puterii? Dar odata ce ajungi sa crezi intr-un astfel de motiv, nimic nu te mai scapa de otrava.

Sau nu?

Am terminat facultatea si, ocupat fiind cu licenta, n-am avut timp sa-mi dau seama ca nu lucrez nicăieri. Dupa ce, luna trecuta, Aspirina a disparut din peisaj, am ajuns şomer pe basculantă.

Ce urmează sa fac acum? Pai simplu. Am terminat filosofia, deci o sa caut sa ma angajez la o firma de filosofie. Sau în departamentul de filosofie al unei multinaţionale. Am ceva experienta. Din liceu studiez domeniul asta. Am facut chiar si practica. Adica am stat eu asa si m-am gandit.

Deci… Cine stie vreo firma de filosofie? As vrea un post de junior philosopher. De training nu mai e nevoie, ca m-a trainuit destul facultatea.

A, si inca ceva. Ar fi super daca principalul domeniu de activitate al firmei ar fi filosofia politică. Am avut zece la Iliescu, in anul doi ( asta e asa, pentru conesiori ).

Mi-a zis azi un coleg ca am putea face stand up philosophy. Adica un fel de stand up comedy, numai ca subiectele n-ar fi din viata de zi cu zi, ci filosofice. Bine, s-ar putea sa iasa pana la urma ceva funny, ca forma din stand up comedy tot s-ar pastra, iar alaturarea cu subiecte grave ar duce la chestii de genul:

What’s the deal with mortality?

In fine…

In cele ce urmeaza, o sa incerc sa scriu textul unei rutine de stand up philosophy.

Care-i faza cu enunturile sintetice apriori? Ori sunt sintetice ori sunt apriori? Adica cum sunt sintetice si apriori? Ce, m-am nascut cu ele? Parca se zicea ca nimeni nu se naste invatat. N-as putea sa am niste cunostinte sintetice apriori si din chimie? Adica, de ce sa mai invat pentru teza cand formulele compusilor anorganici sunt deja in mine, ca legea morala?

Vorbeam zilele trecute cu X despre descriptii definite si nu prea intelegeam cum vine treaba. Asa ca l-am intrebat ce-i aia o descriptie definita. Si el mi-a zis: Pai e asa si pe dincolo, dar n-am inteles. Ca sa ma lamureasca, mi-a dat un exemplu: uite, “singurul tau frate” e o desciptie definita, pentru ca e doar un singur individ care indeplineste conditia asta. Asa ca m-am dus acasa la frate-meu si i-am zis: Ba, vezi ca X te-a facut descriptie definita…