blog de umor

Stiti reclama aia in care un individ se lauda ca, de cand mananca Danone, e plin de energie? Da, sunt o gramada de reclame facute dupa formatul asta. Nu conteaza. Importanta e ideea. Nu stiu daca va dati seama, desi, dupa ce vanzari are iaurtul, inclin sa cred ca nu, dar cei de la Danone, practic, au platit un om sa guste, in fata camerelor de filmat, din laptele ala fermentat si sa spuna ca e bun. Si meschinaria nu se opreste aici. Pe urma, au luat inregistrarea, s-au dus la o televiziune si au platit conducerea televiziunii sa difuzeze clipul.

Nu trebuie sa aduc dovezi. Sunt sigur ca asta se intampla. Traim in mijlocul unei mari mistificari. Un individ cu o dictie impecabila si cu un aspect neverosimil de placut e platit de fabricantii unui iaurt sa le laude produsul, in fata camerelor de filmat, iar noi ne uitam ca si cum n-ar fi nimic in neregula. Bine, daca ne dam seama, avocatii ne amintesc prompt ca reclama este semnalizata ca atare. Dar de ce se mai difuzeaza, atunci? Ce rost are sa spuna despre produs ca este asa si pe dincolo, daca oricum iti indica, imediat, ca nu trebuie sa-i iei in serios? Ce-ar fi sa ma apuc si eu acum sa spun: “Israelul a bombardat obiective militare din nordul Iranului. Mint.”

Un posibil raspuns este ca, in felul asta, afla si oamenii din jurul meu de Israel. Sau daca auzisera deja de tara asta, au acum ocazia sa-si aminteasca. Dar de ce sa mentionez, cu privire la Israel, tocmai informatia gresita ca a bombardat Iranul? In felul asta, toti oamenii care ii urasc pe urmasii persilor, pe motiv ca sunt condusi de un personaj de desene animate cu ambitii nucleare, vor simti o admiratie sincera pentru Israel. Mintea lor va vagabonda oricum in directia indicata de mine ca fiind gresita.

La fel se intampla si cu iaurtul. Poate sa apara si cele mai stridente semnale care sa indice inceputul si sfaristul unul calup de reclame, daca individul ala platit a apucat sa spuna ca Danone are un gust bun, nu pot sa-mi scot din cap felul in care, dupa cateva inghitituri, afiseaza o moaca verisimil de satisfacuta.

Din cauza asta, semnalul de reclama nu reuseste sa curme toate efectele minciunii, astfel incat sa propage in lume doar awareness-ul marcii. In ciuda celor care reglementeaza situatia, o reclama tot o minciuna nesimtita ramane, in care un individ cu o reputatie indoielnica se chinuie sa nu se strambe de scarba in timp ce gusta dintr-o bautura acidulata, cu gust infect.

Doua sunt solutiile pe care le propun pentru starpirea acestui flagel.

a) Reducerea reclamei la repetarea continua a denumirii marcii, pe tot parcursul celor 30 de secunde, cat are un clip. Se accepta, de asemenea, emiterea de banalitati cu privire la produs. Iaurtul Danone e alb. Iaurtul Danone, repet, iaurtul Danone are greutate si volum propriu. Iaurtul Danone de baut ia forma vasului in care este turnat.

b) Renuntarea la epitelele relevante pentru stabilirea calitatii produsului. Cu alte cuvinte, daca tot ce vor fabricantii este ca lumea sa afle de Danone, mintind chestii despre el, de ce sa nu spuna chestii nevinovate. De exemplu, Danone poate fi folosit pe post de aracet, pentru lipirea tapetului pe perete. Danone este cel mai bun lubrifiant anal.

E adevarat, si in ultimul caz, un om luat de pe strada va fi platit sa spuna balarii despre iaurt. Iar meschinaria nu s-ar opri aici. O televiziune va primi bani sa difuzeze inregistrarea. Si aberatia va continua, pe masura ce vanzarile la iaurt vor creste. Dar, cel putin, voi avea si eu o explicatie, in felul asta, pentru miliardele de reclame la tratamente pentru fisuri anale, care au impanzit Bucurestiul.

E greu sa ne depasim culturocentrismul fara putina imaginatie, si ce scriu acum e greu de urmarit, si o sa fie perceput probabil ca o caricatura la ce vreau sa zic. Fac un comentariu pe un subiect de mica amploare; povestea este si o incercare dubioasa de futurologie. Cateodata ma simt ca Jane Goodall, dar cu o mica diferenta: eu sunt cimpanzeul. Nu in sensul ca nu as fi destul de inteligent, dar ca inteleg ca vestul este urmatoarea etapa in “evolutia” culturala a Romaniei.

Continue reading Americanul: Aspecte vazute din proximitate (Sau unde va duce evolutia)…

Un articol din The Economist ne informeaza, printre altele, ca bogatii sunt mai fericiti decat saracii.

Aseara, aproape de sfaristul programului de lucru, capul meu obosit plutea in deriva deasupra tastaturii. Scriam ceva si, in pauze, vorbeam pe messenger cu Lupu, caruia i-am zis, la un moment dat: Bai, m-as culca, dar am o camera de supraveghere chiar in spate si n-ar da bine sa fiu surprins dormind la locul de munca. Vorbesc serios, chiar e o camera de filmat indreptata spre mine, nu sunt paranoic.

Atunci mi-am dat seama de ce toate firmele apeleaza la stretegia asta. Nu, nu e vorba de posibili hoti. Ce să zic, pătrunde în incintă spaima agrafelor de pe birou. De fapt, patronatul vrea să scape de problema paranoicilor care cer concedii medicale plătite peste (aţi ghicit) concedii medicale plătite.

De acum încolo, cum va veni omul cu adeverinta de la medicul specialist, managerul general va demonstra, gratios, ca pacientul este perfect sanatos, iar lumea dementiala in care sustine ca traieste este, de fapt, reala.

Spune ca se simte mereu urmarit? Uitati-va acolo si zambiti la camera!

Aude voci care ii spun sa faca tot felul de lucruri? Poate in handsfree-ul de la telefon, cand ii vorbesc eu.

Se simte persecutat? Credeti-ma, nu acord prime chiar asa usor si imi place sa ii tin la respect pe angajati!

Curand, directorii de multinationale vor lua masuri si pentru aducerea la munca a schizofrenicilor.

Angajatul sustine ca isi vede zilnic fratele geaman, care a murit de fapt la nastere? A, pai chiar noi l-am resuscitat!

Vorbeam zilele trecute cu Lupu despre cat de stupida e pasiunea unor oameni pentru circ. Adica, ce tot gasesc acolo? Mai mergea pe la inceputul secolului 20, cand nu se inventase inca televiziunea, iar filmele erau lipsite de cascadorii cum erau si de sunet.

Dar acum? Vezi femei cu barba cate vrei pe net, elefanti gasesti lejer la zoo, iar sariturile la trapez sunt chiar slăbane pe lângă plonjoanele in gol ale lui Jackie Chan (a.k.a. Cichii Cian).

Ca sa nu mai vorbesc de clovni, ale caror numere comice sunt cele mai triste labe care au avut loc vreodata in istoria omenirii. In acelasi top, pe locul doi sunt show-urile de patinaj artistic, la finalul carora patinatorii incremenesc intr-o pozitie nefireasca, cu un imens ranjet fortat pe fata, in timp ce rasufla greu, din cauza efortului. Practic, scenele astea sunt atat de chicioase incat reprezinta echivalentul tridimensional al tricourilor cu 800 $ GIGOLO ITALIANO FIRST NIGHT FREE.

In incercarea noastra de a intelege femeile, eu si cu Depe am incercat sa catalogam cunoscute. Va prezentam si dumneavoastra rezultatele acestui studiu:

Pe axa orizontala se afla masura atentiei femeii pentru imagine si capacitatea de a cheltui pentru asta timp si bani; pe axa verticala este masura promiscuitatii ei.

Depe: In punctul de intersectie a axelor se gasesc prietenele clasice, care, pe de o parte se fut fara a da pe dinafara de apetit sexual, iar pe de alta parte se imbraca trendy fara a lasa impresia ca ai iesit in oras cu decoratiunile de Craciun din Piata Unirii.

Ma intreb daca se mai poate vorbi de clasicul prietenelor in contextul cultural postmodern dat de femeile care pozeaza in Playboy dar care se declara virgine, sau de catre fetele de la pagina 5, care popularizeaza imaginea de fermiera in cautarea unei cariere in modeling.

De ce s-o spune despre porci, atunci cand sunt taiati, ca se sacrifica?

Chiar credem ca porcii isi dau viata pentru noi, renunta la viata lor pentru ca noi sa avem o alimentatie bogata in proteine? Cum ar veni, porcul e un fel de erou, acest Ecaterina Teodoroiu care, in loc sa duca o viata lunga si linistita, se lasa manat de idealul maret al furnizarii de fripturi.

De ce nu se foloseste un limbaj mai direct si mai putin ipocrit? Porcul a murit incercand, pana in ultimul moment, sa impiedice inevitabilul. El s-a zbatut, a guitat las, implorand mila, si si-a incheiat agonia injurandu-l in gand pe macelar. De asemenea, mama macelarului a fost implicata, de mintea furioasa a porcului muribund, in activitati orgiastice, menite a o pune intr-o lumina defavorabila.

A observat ca in promo-urile filmelor cu teroristi exista mereu o scena in care cineva prezinta concis, pe un ton alert, intreaga situatie. De exemplu:

“Un grup de teroristi imbracati in roz s-a urcat la bordul avionului cu o bomba pe care o vor detona daca pilotii refuza sa aterizeze de urgenta pe izlazul comunii Cucuietii din Deal.”

Sau:

“Un terorist sinucigas se indreapta cu scuterul in magazinul non stop de la colt, pe care il va arunca in aer ca razbunare pentru laptele expirat la cutie pe care l-a cumparat cu doua zile in urma si de la care a facut o diaree care inca il mai tine.”

etc.

Ne intrecem in a arata cat de furiosi suntem, retrospectiv, pe criminalii nazisti, dar ignoram faptul ca astfel de crime continua sa aiba loc. De ce nu face nimeni nimic in legatura cu bastionul de cruzime cunoscut sub numele ironic de Republica Populara Democrata Coreeana?

Situatia s-a schimbat, in sensul ca nu mai e la fel.

Am auzit la stiri ca romanul care a omorat-o pe italianca a fost separat de ceilalti detinuti, ca sa nu primeasca si de la ei vreo pedeapsa suplimentara. Cu alte cuvinte, sta inchis singur ca sa nu-i dea omoru’ alti puscariasi.

Hmmm. Si acum mai cititi odata. Doar mie mi se pare greu de inteles obiceiul asta, existent printre detinuti? Continue reading De ce se joaca detinutii de-a politia…

Sa ma lamureasca si pe mine cineva. Pe de o parte, avem probleme cu natalitatea. Populatia tarii imbatraneste si vin prea putini copii din urma. Romanilor le e prea târşă sa se mai inmulteasca.

Pe de alta parte, romanii din Italia violeaza intr-o veselie. Paradoxal, nu? Ai fi tentat sa te gandesti ca libidoul e problema.

Din cauza incidentului amintit mai sus, italienii au pus piciorul in prag si au lasat sa se inteleaga ca s-au cam saturat de noi. Continue reading Cum e cu românii din Italia…

Campusul universitatii la care ma duc in fiecare zi este plin de veverite. Si la propriu si la figurat ma; ca veni vorba, nu sunt veveritele misto? Mie mi se par foarte dragute. As vrea sa am una domesticita. Si la propriu si la figurat.

Problema cu agatatul studente este Continue reading Replici de agatat care nu merg…

Discutie dintre mine si prietena mea:

Ea: Am impresia ca si tu esti cam misogin. Uneori ma subestimezi.

Eu: Dimpotriva, am impresia ca te supraestimez.

Inainte de meciul cu Sevilla, Becali a facut o vizita la Muntele Athos si le-a dat 300 000 de euro calugarilor de acolo sa se roage pentru Steaua. Dar Gigi stie cum sa puna problema, asa ca le-a promis inca un milion de euro in caz de victorie. Mai are putin si-i motiveaza si pe calugarii care se roaga pentru adversarele rivalelor din campionat, chiar daca federatia a interzis categoric asemenea practici.

La începutul preliminariilor trecute, Iordănescu ne anunţa că “Cehia şi Olanda porneşte ca favorite”. S-a tot făcut mişto de el din cauza asta. Acum, chiar nimeni nu a observat perla similară a lui Piţurcă, pentru care “norocul şi şansa te face mare antrenor”?

Cine ma cunoaste stie ca imi place sa dezbat… mai orice; de placere. Multi ar spune ca sunt sofist (adica, daca nu stiati, ca argumentez la fel de confortabil din ambele pozitii, bai incultilor), si interesul meu e sa castig orice dezbatere. Evident, problema e a lor ca nu au dreptate niciodata. Continue reading Discutii…

Un amic imi zicea ca nu suporta tarfele care sug pula. “Iti dai seama, ba, ca oricat s-ar spala pe dinti le ramane cate o particula de sperma-ntre dinti. Si dupa se ling cu alt fraier si ala gusta sperma altuia?”

Discutia asta m-a luminat: mi-am dat seama ca nu imi plac cei care se sterg la fund. Oricat de atenti ar fi, tot le ramane ceva pe mana din cand in cand, si oricat s-ar spala, dupa ce dau noroc cu tine, ramai tu cu ceva pe mana, si oricat te-ai spala, tot mai bagi mana in gura din cand in cand, si ca fraierul gusti… ma intelegeti? Daca ma intalniti si nu dau noroc cu voi, nimic personal, da?

Uite ca iar scriu despre fotbal. Mai precis, despre Hagi, care a demisionat joi de la Steaua. Deşi a înotat onorabil în laturile din jurul lui Gigi, o sa fiu putin rautacios la adresa lui si o sa zic urmatoarele:

Hagi este un antrenor împlinit. A antrenat naţionala României, Steaua si Galatasarayul. Ce şi-ar putea dori mai mult un antrenor român?

1. Americanii sunt prosti.

Or fi, dar par mai destepti si mai bine educati decat romanii.

2. Americanii sunt grasi sau, mai corect, sunt multi obezi in America, raportat la populatie.

Ma uit in jurul meu aici, mai in sudul tarii, parte din “The Bible Belt”, unde ar trebui sa fie oamenii cel mai putin interesati de silueta, dupa statistici. Nu sunt asa multi grasi. De fapt, am observat ca mai toate fetele sunt zvelte si in general toti sunt foarte interesati de sporturi. Sunt si grasi, dar oamenii de aici sunt mai in forma decat romanii.

3. Americanii nu stiu deloc geografie si nu ar putea sa spuna unde e Romania pe harta.

In parte adevarat, desi explicatia e simpla. Ei nu fac geografie internationala in scoala. In orice caz nu memoreaza capitale ca noi.

4. Portiile la restaurante sunt foarte mari.

Adevarat.

5. Negrii in America sunt bine integrati in societate.

Ati putea sa ganditi asta dupa o viata in care ati vazut filme produse aici. Ca negrii sunt integrati bine financiar si social, ca ocupa diferite pozitii in acelasi raport ca si cel etnic. Nu e adevarat, si daca te uiti in jur o sa vezi ca slujbele cele mai proaste sunt ocupate disproportionat de negri si mexicani. Deasemenea negrii stau in grupuri de negri si vorbesc versiunea lor de engleza care e cate o data ininteligibila, contrar la ce v-ati putea astepta. Asta e inca un semn ca au o subcultura bine delimitata si ca nu sunt foarte bine integrati.

Fac o mica nota aici: e ciudat cat de tabu poate sa fie subiectul rasismului aici, si totusi cat rasism intalnesti in viata de zi cu zi.

6. Negrii joaca bine basket.

Adevarat, si absolut toti cu care am jucat joaca mai bine ca mine. Pentru referinta, ma puteti considera mediu.