blog de umor

Stiti reclama aia in care un individ se lauda ca, de cand mananca Danone, e plin de energie? Da, sunt o gramada de reclame facute dupa formatul asta. Nu conteaza. Importanta e ideea. Nu stiu daca va dati seama, desi, dupa ce vanzari are iaurtul, inclin sa cred ca nu, dar cei de la Danone, practic, au platit un om sa guste, in fata camerelor de filmat, din laptele ala fermentat si sa spuna ca e bun. Si meschinaria nu se opreste aici. Pe urma, au luat inregistrarea, s-au dus la o televiziune si au platit conducerea televiziunii sa difuzeze clipul.

Nu trebuie sa aduc dovezi. Sunt sigur ca asta se intampla. Traim in mijlocul unei mari mistificari. Un individ cu o dictie impecabila si cu un aspect neverosimil de placut e platit de fabricantii unui iaurt sa le laude produsul, in fata camerelor de filmat, iar noi ne uitam ca si cum n-ar fi nimic in neregula. Bine, daca ne dam seama, avocatii ne amintesc prompt ca reclama este semnalizata ca atare. Dar de ce se mai difuzeaza, atunci? Ce rost are sa spuna despre produs ca este asa si pe dincolo, daca oricum iti indica, imediat, ca nu trebuie sa-i iei in serios? Ce-ar fi sa ma apuc si eu acum sa spun: “Israelul a bombardat obiective militare din nordul Iranului. Mint.”

Un posibil raspuns este ca, in felul asta, afla si oamenii din jurul meu de Israel. Sau daca auzisera deja de tara asta, au acum ocazia sa-si aminteasca. Dar de ce sa mentionez, cu privire la Israel, tocmai informatia gresita ca a bombardat Iranul? In felul asta, toti oamenii care ii urasc pe urmasii persilor, pe motiv ca sunt condusi de un personaj de desene animate cu ambitii nucleare, vor simti o admiratie sincera pentru Israel. Mintea lor va vagabonda oricum in directia indicata de mine ca fiind gresita.

La fel se intampla si cu iaurtul. Poate sa apara si cele mai stridente semnale care sa indice inceputul si sfaristul unul calup de reclame, daca individul ala platit a apucat sa spuna ca Danone are un gust bun, nu pot sa-mi scot din cap felul in care, dupa cateva inghitituri, afiseaza o moaca verisimil de satisfacuta.

Din cauza asta, semnalul de reclama nu reuseste sa curme toate efectele minciunii, astfel incat sa propage in lume doar awareness-ul marcii. In ciuda celor care reglementeaza situatia, o reclama tot o minciuna nesimtita ramane, in care un individ cu o reputatie indoielnica se chinuie sa nu se strambe de scarba in timp ce gusta dintr-o bautura acidulata, cu gust infect.

Doua sunt solutiile pe care le propun pentru starpirea acestui flagel.

a) Reducerea reclamei la repetarea continua a denumirii marcii, pe tot parcursul celor 30 de secunde, cat are un clip. Se accepta, de asemenea, emiterea de banalitati cu privire la produs. Iaurtul Danone e alb. Iaurtul Danone, repet, iaurtul Danone are greutate si volum propriu. Iaurtul Danone de baut ia forma vasului in care este turnat.

b) Renuntarea la epitelele relevante pentru stabilirea calitatii produsului. Cu alte cuvinte, daca tot ce vor fabricantii este ca lumea sa afle de Danone, mintind chestii despre el, de ce sa nu spuna chestii nevinovate. De exemplu, Danone poate fi folosit pe post de aracet, pentru lipirea tapetului pe perete. Danone este cel mai bun lubrifiant anal.

E adevarat, si in ultimul caz, un om luat de pe strada va fi platit sa spuna balarii despre iaurt. Iar meschinaria nu s-ar opri aici. O televiziune va primi bani sa difuzeze inregistrarea. Si aberatia va continua, pe masura ce vanzarile la iaurt vor creste. Dar, cel putin, voi avea si eu o explicatie, in felul asta, pentru miliardele de reclame la tratamente pentru fisuri anale, care au impanzit Bucurestiul.

De ce nu scriu si scriitorii romani proza ca-n The New Yorker?

Indiciu 1: poarta peruca si are barba rasa.

Indiciu 2: este una dintre cele mai cunoscute figuri politice din istorie.

Indiciu 3: apare deghizat pentru ca se pregatea sa schimbe (in rau) viata a sute de milioane de oameni.

Aceasta va putea fi vazuta in pavilionul 14, rezervat special pentru 1000 de pensionari. Acestia sunt pensionari autentici, din-aia care ar sta aproape 24 de ore incontinuu la coada, in picioare si intr-un frig extraordinar, pentru un bilet la revelion. Pentru un pensionar, biletul consta 30 de lei, fata de 100 lei pentru un bilet normal. Nu ca si pentru alea normale nu ar trebui sa stai la coada la fel de mult, dar aici e vorba de justitie sociala bai!, si sa murim noi in frig daca o sa aplicam noi legile pietii si sa dam biletele la un pret competitiv, ceea ce ar elimina si statul la coada in frig. Continue reading De anul nou: expozitie de pensionari la Romexpo…

Sa-mi raspunda, cine poate, la intrebarile astea:

1. De ce femeilor le plac pisicile?

Situatia e paradoxala. Pisicile sunt animale solitare si egoiste, in timp ce femeile sunt altruiste si sociabile, punand un accent mai mare decat barbatii pe interactiunile cu semenii.

2. Pensionarilor le pasa de parerea celorlalti?

Intrebare prilejuita de repetatele mele preumblari cu 311. Observ ca pensionarii adopta stilul vestimentar pe care noi l-am numi, fara sa exageram prea mult, “sinucidere sociala”. Mai mult chiar, pensionarii sunt gospodari pana la limita ridicolului si cauta cu disperare locuri libere in autobuz. In acelasi timp, sunt conservatori, evita sa intre in gura lumii si ataca verbal obiceiurile stranii pe care le observa la “tinerii din ziua de azi”.

Deci… Sa ma lamureasca si pe mine cineva: lor le pasa de ce spun altii? Tin cont de presiunea sociala? Sau sunt niste fiinte solitare, care, in schimbul unui loc liber in autobuz, ar renunta la orice avantaj pe care interactiunea colegiala cu semenii l-ar putea oferi?

Pe ce magistrala de metrou le place cinefililor sa mearga?

Raspuns:Pe Imdb-Pipera.

Campusul universitatii la care ma duc in fiecare zi este plin de veverite. Si la propriu si la figurat ma; ca veni vorba, nu sunt veveritele misto? Mie mi se par foarte dragute. As vrea sa am una domesticita. Si la propriu si la figurat.

Problema cu agatatul studente este Continue reading Replici de agatat care nu merg…

Citesc in Cotidianul de azi ca partidul lui Gigi Becali a ajuns la 5,3% in sondaje. Adica aproape de pragul electoral, dupa ce mult timp s-a lafait pe la 11%. De ce a cazut atat de mult in sondaje PNG-ul? Simplu: pentru ca Becali s-a certat cu Hagi, antrenorul pe care il numise la Steaua. Cat de simplu e sa pierzi procente atunci cand ai impresia ca nimic nu te mai poate opri…

De ce nu invata nimic din asta si adversarii lui Basescu? Deci, penelistii sa scoata carnetelele si sa noteze ce s-a intamplat in cazul lui Becali.

Mai intai, Becali l-a numit pe Hagi la Steaua. De bunavoie si nesilit de nimeni. Asta a fost alegerea lui pentru postul de antrenor. La inceput, parea ca se inteleg perfect. Pozau impreuna in fata presei, iar echipa castiga, cu mult noroc, fiecare meci.

Pe urma, Steaua a facut un egal si Becali a inceput sa “puna presiune” pe Hagi. Hagi a incasat fara sa zica nimic. Pe urma l-a balacarit. Hagi n-a zis nici pâs.

Hmmm. Pare fix relatia dintre Basescu si Tariceanu, cu Becali in rolul ofensiv al presedintelui. Cum de rezultatul electoral este atat de diferit, in cele doua cazuri?

O mai folosi cineva cuvantul “belşug”? După ce mi-am pus întrebarea asta, m-am aşezat la calculator şi am gugălit, în cautarea unui raspuns. Primul rezultat a fost un titlu din Men’s Health: “Adrenalina din belşug”. O, da!

Sunt sigur că fix aceeaşi oameni care caută adrenalină, folosesc şi cuvantul belşug. De fapt, atunci cînd îşi leaga coarda de bungee jumping şi sar în cap, exact “adrenalina din belşug” caută.

De unde o veni cuvantul ăsta, de fapt? Probabil că Belşug era pe vremuri o localitate, ceva. Si la orice produs cumparat de acolo, primeai o gramada de chestii gratuite. De exemplu, iti luai făină. Pe lîngă făina pe care dădeai banii, mai primeai gratuit, “la promotie”, alţi o sută de saci de făină. Si te intorceai acasa si ziceai ca ai faina din Belşug. Adică multă.

Şi expresia a rămas pînă în ziua de azi, cînd oraşul Belşug nu mai există, şi nici promoţii ca în vremurile alea de aur ale retail-ului nu se mai fac. Prin urmare, nici cuvîntul “belşug” nu ar mai trebui folosit, ceea ce le recomand şi traducătorilor de la Men’s Health.

Intrebare: Ce spun, la sfarsitul fiecarei zile, demonstrantii din Myanmar?

Raspuns: q.e.d.

Călărăşeanul care a câştigat marele premiu la 6/49 o să apară si el în următorul Top 300 Capital?

Titlu în Adevarul:

Ziar închis pentru o fotografie cu Iisus fumând

Cine o fi făcut fotografia şi, mai ales, unde si când? Până la urma, articolul ne spune ca e vorba doar de un desen.

O sa incep direct. Ma enerveaza aia de se plang ca muzica lor e piratata. E adevarat, in loc sa le cumpere CD-urile, lumea incarca mp3-uri din dc++. In felul asta, nimeni nu-i plateste niciun leu autorului, dar nu cumva e de vina si forma de comercializare?

Sa fim seriosi, CD-uri? Cine mai umbla cu discman-ul agatat la brau? Casele de discuri chiar nu observa ca toti pustii merg cu strada cu mp3 playerul dupa ei? Cat de naivi pot fi aia de produc muzica? Chiar nu au auzit de aipoduri? Si daca au auzit, ca nu se poate altfel, cum de nu-si pun probleme de genul: bai, dar noi mai avem putin si vindem placi de picap intr-o lume in care toti folosesc mp3 playere. N-ar trebui sa schimbam ceva?

Cei mai penibili sunt Parazitii, din partea carora ma asteptam la altceva. Se vede ca au imbatranit. Deh, nu orice etapa a vietii e propice hip hop-ului. De la statutul de oameni certati cu istablishmentul au ajuns niste batranei reactionari care se plang in gura mare si isi injura fanii care le incarca muzica de pe net.

Bine, bai Gigele, da ce sa fac daca tu iti pui muzica pe banda de magnetofon? Poti s-o vinzi linistit, da vinde-o cumva in format mp3, sa poata si urechea mea “sa asculta”.

Dar hai, sa zicem ca nu merge afacerea cu vanzarea de mp3-uri. Chiar nu iti ies bani din concerte? Faptul ca muzica ta se asculta la greu e cea ma buna metoda de promovare.

Ar fi cazul sa facem o mica paralela cu o industrie mai putin dezvoltata la noi, si anume literatura. In Germania, de exemplu, scriitorii castiga foarte bine din lecturi publice. Chiar nu vede nimeni ironia situatiei? Niste oameni al caror produs poate usor sa fie considerat plictisitor isi bazeaza veniturile pe spectacolele pe care le dau in fata unor mase de oameni. In tot acest timp, hip hop-erii isi pun speranta in vanzarile de casete si CD-uri. Daca nu am fost destul de explicit, mai cititi o data paragraful

Toti astia care se plang, au, totusi, si o circumstanta atenuanta. Trebuie intelesi: lumea se schimba repede. Ce era de neconceput acum cinci ani azi e ceva banal. Cine se astepta ca sute de mii de oameni sa citeasca, in fiecare zi, insemnarile stupide ale unor anonimi? Cine se astepta sa castigi bani de pe urma unor posturi semi-analfabete in care spui cine te-a mai enervat?

Dar de la a ramane in urma vremurilor pe care le traiesti pana la a reactiona asa e cale lunga.

Cum o cheamă pe sora lui Marie Rose Mociorniţa?
Răspuns: Pantera Rose Mociorniţa.

Umberto Eco e ecologist?

Cum se numesc cei carora le place carnea de miel?
Raspuns: Mielomani.

Ce inseamna “purisan”?

update: Sa inteleg ca nimeni nu stie?

Intrebarea zilei, pe blogul lui Gogu Kaizer. Paradoxal, raspunsul se gaseste pe acelasi blog, in postul precedent.

What’s the deal with airplane peanuts?

Na, ca m-am trezit sambata dimineata, dupa trei ore de somn, si m-am apucat sa bloguiesc. Nu aiurea, ci cu un scop precis. Vreau sa aflu de ce le place oamenilor ceaiul. Nu ma refer la ceaiul de tei pe care il bei sa te linistesti, nici la ceaiurile calde recomandate cand esti racit. Am observat ca lumea bea ceai in oras. Ceai de dichis. In meniu, apare cu tot felul de arome care sunt, insa, prea discrete atunci cand il gusti. Unii il beau chiar fara zahar. ( stii tu cine )

Repet: Oameni buni, de ce frecventati ceainarii? De ce va cumparati pliculete cu ierburi de la Carturesti?