blog de umor

Continue reading Doua cu Woody Allen…

Un blog misto, al unei tipe care scrie bine.

Pe acest blog vreau sa aduc un omagiu celui mai mare scriitor de umor din toate timpurile: Maddox. Preamaritul ne-a binecuvantat cu un nou post, la fel de hilar ca absolut toate pe care le-a scos pana acum.

Din The New Yorker. Sunt misto mai toate caricaturile de acolo.

Cred ca e prima faza funny vazuta de mine intr-un film. Clint Eastwood merge alaturi de Eli Wallach, printr-o regiune arida din New Mexico. In departare, vad o armata. Cine sa fie? Unionistii sau confederatii? Unionistii aveau uniforme negre, in timp ce confederatii erau imbracati in gri. Astia de-i vedeau ei parca purtau gri. Si atunci incepe Wallach sa strige chestii in favoarea sudului, sa para ca-s de-ai casei. Numai ca, atunci cand ajung in dreptul lor, unul dintre ofiteri incepe sa se scuture de praf, lasand sa se vada adevarata culoare a uniformei.

Mai jos e un trailer al filmului.

Daca va plac bancurile cu nebuni, cititi blogul asta. E misto in felul lui, desi chiar mai tari sunt unele comentarii pe care le face.

Am ras azi vreo juma de ori la un mesaj lasat pe blogul lui Cezar Paul Badescu(al doilea comentariu).

Odată am vrut să citesc ceva funny şi mi-am cumpărat ceva de Hasek. Mare greşeală. Nu numai că n-am râs deloc, dar povestirile erau şi foarte plictisitoare. Singura chestie care ieşea în evidenţă era un ton mai relaxat al naratorului, dar dacă asta poate fi considerat amuzant înseamnă că ar trebui sa râdem de toţi ăia care nu ne iau în serios. Continue reading De citit şi de râs…

Recomand, cui are chef sa citeasca ceva misto, povestirea asta din The New Yorker.

Colgate, pasta de dinti recomandata de medicii iredentisti!

Prima oara am vazut filmul asta cand eram in clasa a sasea. Imi amintesc ca era pe la inceputul lui februarie 1997, intr-o luni. “Avem doispe ani si mergeam pe treispe”, exact ca naratorul din film, dar nu cred ca m-am gandit atunci la asta.

Nu stiu cum se face ca mi-am amintit recent de el. Zilele trecute mi l-a trimis un coleg pe messenger si l-am revazut imediat ce s-a incarcat. Bineinteles, cu alti ochi decat acum zece ani.

Filmul este despre niste pusti care descopera ce e aia moartea. Povestea ar fi urmatoarea: patru baieti de 12-13 ani afla ca aproape de oraselul in care locuiesc, intr-o padure, zace cadavrul unuia de varsta lor, disparut cu ceva timp in urma. Li se pare foarte cool ideea de a trece drept descoperitori ai cadavrului, asa ca pornesc in cautarea lui.

Il gasesc pana la urma, numai ca acum trebuie sa tina piept unei gasti d-alde Gigi Duru. Vine momentul in care se ajuta la greu, dar nu asta e cea mai tare faza a filmului. Punctul culminant mi se pare ca e momentul descoperirii cadavrului. Atunci, personajul narator zice ceva de genul: “Pustiul ala nu dormea si nici nu era bolnav. Era, pur si simplu, mort.” Pentru prima oara, vedea un cadavru. Si nu unul oarecare. Avea in fata un mort de varsta lui. Descoperea, in felul asta, ca nu e nemuritor.

Viermii îşi făcusera datoria lor,
Oasele care s-au mai găsit erau curate,
Li se putea vedea forma desăvîrşită
Şi puteau fi chiar sărutate.

Nimeni nu le-a mai plîns în ziua aceea,
Nimeni nu s-a gîndit să le mai sărute,
Au fost spalate şi aşezate în cutii
Ca nişte simple bijuterii.

Şi cînd te gîndeşti
Că nu erau doar oase de batrani,
Că erau acolo şi doi copii
Care n-au trăit mai mult de căteva săptămîni.

Atît am mai facut: le-am spălat şi le-am aşezat
Şi-am pus peste ele doua capace;
Viermii îşi făcuseră datoria lor
Şi noi nu ne-o mai puteam face.

Noi eram obosiţi, noi lucram pentru ei,
Noi oasele curate le-am strîns
Să punem în locul lor un alt trup lîngă care
Am stat şi am plîns.

Ileana Mălăncioiu

Am rîs la filmul ăsta de pe blogul lui de ce.

Aici gasiti productiile celui mai tare caricaturist roman.

Ca un barbat tipic, am asteptat cu sufletul la gura sa apara “300″. Daca esti de-al meu, stiu ca ai ras la Titanic dar ai plans la Gladiatorul; printre filmele noastre preferate sunt “Lord of the Rings”, “Matrix”, “Sin City”, “Gladiatorul”, “Rambo [n]“.

Am vazut “Sin City”, care e bazat, ca si “300″, pe o creatie a lui Frank Miller, asa ca aveam sperante mai. Am vazut si trailer-ul si am fost foarte impresionat, desi stiam ca nu e bine sa am asteptari prea mari. Voiam sa ma duc la cinema, dar am fost prea tentat asa ca am gasit un DVD screener piratat.

Pe scurt: filmul e tot ce mi-as fi putut dori in materie de efecte vizuale, violenta, muzica, subiect, sex si aproape tot ce conteaza cu adevarat, doar ca e plin de idiotenii. E atat de plin incat mi-a fost greu sa le ignor si sa ma concentrez asupra carnagiului. Pe langa asta, e divortat complet de realitate, divortat si insurat cu fantasticul.

Adica totusi …, vin persii cu corabiile, coboara din ele si se blocheaza la cele doua intrari inguste de cativa metri in Grecia… care sunt si una langa alta. Spartanii se gandesc, in genialitarea lor, sa faca un zid sa blocheze doar una din intrari.

Sa nu mai vorbim de faptul ca filmul ia virtutea curajului in fata inamicului si o trage de par in toate directiile pana cand firul epic devine bombastic si orice moment mai dramatic pare a fi circ. Eu nu inteleg cum de intr-un buget atat de mare nu s-au gasit bani pentru angajarea unui regizor. Filmul e regizat prost de la un cap la altul. Pauzele, intonatia, muzica, toata editarea care ar fi vrut sa dea impresia de grandoare si dramatism, sunt facute atat de prost incat aproape nu am reusit sa ma bucur de violenta.

As putea da vina pe actori, care nu sunt de prima mana, dar totusi le apreciez efortul. Fiecare a tras de fiare cateva luni, ca sa ofere ceva si pentru putinele femei din audienta: abdomene in cubulete. (300 spartani x 6 cubulete per spartan = … sunt ceva cubulete in filmul asta.) Am vazut in film mai multi pectorali decat am vazut in toata viata mea, mai mult muschi decat la abator. Unul dintre actori totusi merita un picior in cap, pentru faptul ca vorbeste ragusit ca sa para macho, si totusi suna ca un retardat.

Dar nu vreau sa fiu foarte critic, pana la urma sunt si lucruri bune: de exemplu sex, ca in filmele mai bune produse de Playboy. Am vazut sani, desi cam mici. Pentru cei perversi e un viol. Sunt si o gramada de monstri de toate felurile: minotauri, mutanti, creaturi diforme, cocosati pitici, leprosi si alte creaturi libidionase.

In concluzie va recomand sa mergeti la film cu prietenii si sa radeti cu o punga de pop-corn in brate, dar sa nu va asteptati la nimic inteligent. Mergeti cu prietena pe riscul vostru. Cred ca cel mai bine ar fi sa il vedeti intr-o limba pe care nu o intelegeti.

Tocmai am citit, in Romania Literara, un articol funny de-al lui Liiceanu. In esenta, textul este o replica la acuzele care i s-au adus in ultimul timp, dar vorbeste si de aberatii mai inocente. De exemplu, povesteste Liiceanu, un cititor a cerut intr-o librarie, acum cateva luni, Furnalul de la Paltinis.
Concluzia textului e ca esti celebru nu pentru ce faci, ci pentru ceea ce se spune si se crede despre ce faci. Chiar daca exprimarea pare sofistica, mi se pare ca afirmatia asta contine un mare adevar. Devii cu adevarat celebru atunci cand incep sa auda de tine oameni care nu iti inteleg meritele. Pana sa se ajunga la asta, esti doar un om care isi face treaba in propriul domeniu. Te apreciaza doar cei care sunt capabili sa iti evalueze munca… As mai scrie, dar mi-e somn…

Intr-un text din Satiriconul de saptamana asta, Mihai Radu spune despre concursurile de genul “Dansez pentru tine” si “Vreau sa fiu mare… vedeta”: “…e vorba de aceasta paguboasa idee indusa pustanilor ca daca nu starnesti mila, daca nu esti demn de mila, nu capeti nimic.” Desi ideea de la care porneste e trista, textul e foarte bine scris si chiar are umor pe alocuri.

p. s. Pentru cine nu stie, Satiricon este supliment al ziarului Adevarul, apare sambata si, pe vremea cand era ca revista de sine statatoare se numea Aspirina saracului.

update: textul nu este disponibil in varianta online.

zoso anunta ca a inceput un nou sezon din South Park.E deja al unspelea.

update: Cat de tare! In episodul asta apare Michael Richards ( actorul care il joaca pe Kramer in Seinfeld ). Si , intr-adevar, asa cum zicea si zoso, e mentionat si YouTube.