blog de umor

Stiti reclama aia in care un individ se lauda ca, de cand mananca Danone, e plin de energie? Da, sunt o gramada de reclame facute dupa formatul asta. Nu conteaza. Importanta e ideea. Nu stiu daca va dati seama, desi, dupa ce vanzari are iaurtul, inclin sa cred ca nu, dar cei de la Danone, practic, au platit un om sa guste, in fata camerelor de filmat, din laptele ala fermentat si sa spuna ca e bun. Si meschinaria nu se opreste aici. Pe urma, au luat inregistrarea, s-au dus la o televiziune si au platit conducerea televiziunii sa difuzeze clipul.

Nu trebuie sa aduc dovezi. Sunt sigur ca asta se intampla. Traim in mijlocul unei mari mistificari. Un individ cu o dictie impecabila si cu un aspect neverosimil de placut e platit de fabricantii unui iaurt sa le laude produsul, in fata camerelor de filmat, iar noi ne uitam ca si cum n-ar fi nimic in neregula. Bine, daca ne dam seama, avocatii ne amintesc prompt ca reclama este semnalizata ca atare. Dar de ce se mai difuzeaza, atunci? Ce rost are sa spuna despre produs ca este asa si pe dincolo, daca oricum iti indica, imediat, ca nu trebuie sa-i iei in serios? Ce-ar fi sa ma apuc si eu acum sa spun: “Israelul a bombardat obiective militare din nordul Iranului. Mint.”

Un posibil raspuns este ca, in felul asta, afla si oamenii din jurul meu de Israel. Sau daca auzisera deja de tara asta, au acum ocazia sa-si aminteasca. Dar de ce sa mentionez, cu privire la Israel, tocmai informatia gresita ca a bombardat Iranul? In felul asta, toti oamenii care ii urasc pe urmasii persilor, pe motiv ca sunt condusi de un personaj de desene animate cu ambitii nucleare, vor simti o admiratie sincera pentru Israel. Mintea lor va vagabonda oricum in directia indicata de mine ca fiind gresita.

La fel se intampla si cu iaurtul. Poate sa apara si cele mai stridente semnale care sa indice inceputul si sfaristul unul calup de reclame, daca individul ala platit a apucat sa spuna ca Danone are un gust bun, nu pot sa-mi scot din cap felul in care, dupa cateva inghitituri, afiseaza o moaca verisimil de satisfacuta.

Din cauza asta, semnalul de reclama nu reuseste sa curme toate efectele minciunii, astfel incat sa propage in lume doar awareness-ul marcii. In ciuda celor care reglementeaza situatia, o reclama tot o minciuna nesimtita ramane, in care un individ cu o reputatie indoielnica se chinuie sa nu se strambe de scarba in timp ce gusta dintr-o bautura acidulata, cu gust infect.

Doua sunt solutiile pe care le propun pentru starpirea acestui flagel.

a) Reducerea reclamei la repetarea continua a denumirii marcii, pe tot parcursul celor 30 de secunde, cat are un clip. Se accepta, de asemenea, emiterea de banalitati cu privire la produs. Iaurtul Danone e alb. Iaurtul Danone, repet, iaurtul Danone are greutate si volum propriu. Iaurtul Danone de baut ia forma vasului in care este turnat.

b) Renuntarea la epitelele relevante pentru stabilirea calitatii produsului. Cu alte cuvinte, daca tot ce vor fabricantii este ca lumea sa afle de Danone, mintind chestii despre el, de ce sa nu spuna chestii nevinovate. De exemplu, Danone poate fi folosit pe post de aracet, pentru lipirea tapetului pe perete. Danone este cel mai bun lubrifiant anal.

E adevarat, si in ultimul caz, un om luat de pe strada va fi platit sa spuna balarii despre iaurt. Iar meschinaria nu s-ar opri aici. O televiziune va primi bani sa difuzeze inregistrarea. Si aberatia va continua, pe masura ce vanzarile la iaurt vor creste. Dar, cel putin, voi avea si eu o explicatie, in felul asta, pentru miliardele de reclame la tratamente pentru fisuri anale, care au impanzit Bucurestiul.

Azi am vazut, pe TVR 1, cel mai pedofil calup publicitar. Era cam asa: Un clip social care isi propunea combaterea cersetoriei in randul copiilor ne indemna sa nu mai dam bani puradeilor care canta si zic poezii pe la metrou. La sfarsit, sloganul: Copiii strazii nu au nevoie de banii tai, ci de protectie! Imediat dupa, o reclama la prezervative.

Exista o reclama la pensii private in care un mosh isi viziteaza varianta mai tanara pentru a-i multumi ca a ales fondul AIG. A se retine! Se intoarce in timp ca sa-si exprime satisfactia pentru un anumit fond de pensii. Dar ce s-a intamplat, frate, in viitor cu restul fondurilor?

Au dat toate faliment si a ramas AIG singurul care mai aduce pensia? A avut loc un cataclism financiar in urma caruia ING si restul au disparut ca dinozaurii? E cam apocaliptica reclama.

Chiar si daca AIG ar da pensii duble fata de celelalte fonduri, tot n-as simti nevoia sa-mi multumesc. Poate m-as felicita ca am facut o alegere inspirata. Dar sa-mi multumesc? Ce, o sa loveasca vreun asteroid imens Pamantul si doar abonatii AIG vor avea loc pe singura nava care va evacua planeta?

Toata lumea stie reclama aia enervanta la BCR, cu tipul care e urecheat de femeie pe motiv ca a uitat de ziua ei. Ar fi o idee sa adaptam clipul pentru lumea interlopa. Mai precis, pentru a promova un camatar.

Deci, ii anunt pe toti camatarii care imi citesc blogul ca am o idee de viral pentru ei.

Fiti atenti aici si luati notite:
Continue reading Viral pentru camatari…

Tocmai am auzit o reclama pentru detergentul “Dero-doi in unu”. Ei bine, stiti care e femininul de la “Dero-doi in unu”? Raspuns: “Dero-doi in una.”

Vrei sa vezi cea mai proasta reclama a anului? E chiar asta: Continue reading Cea mai prrrrroasta reclama a anului…

Mă enervează reclamele făcute după reţetă. În cazul lor, e atât de evident că publicitarul îşi dă prea mult silinţa să respecte un tipar consacrat, că ţi se face milă de el şi-i cumperi până la urmă produsul. Sau nu.

Sunt mai multe tipare enervante de reclamă, dar eu o să vorbesc acum doar de câteva. Şi o să încep cu ăla care m-a zgâraiat pe creier cel mai mult în ultimul timp: Continue reading Reclamele enervante loveşte din nou…

OK, deci sa-mi zica si mie cineva care e etimologia cuvantului hahalera. Are o sonoritate hispanica, desi sunt sanse mari sa provina dintr-o interjectie.

Hahalera sa fie cineva de care razi? Cum ar veni, cineva la vederea caruia faci “ha-ha”?

In fine, divaghez. Voiam sa scriu postul asta despre altceva, si anume despre reclama aia la BCR in care un nene, angajat al bancii, ii spune unui individ cam distrat ce flori sa-i ia lu nevasta-sa. Continue reading Despre reclama aia enervanta la BCR…

Colgate, pasta de dinti recomandata de medicii iredentisti!

Am vazut ca au aparut panouri care fac reclama la Dero. Sloganul e ceva cu parfumul celor mai frumosi ani. Imaginile sunt unele de epoca, cu cantareti de muzica usoara de pe vremuri. Pana aici, totul pare ok. Targetul detergentului este format, probabil, din femei trecute de o anumita varsta, care si-au trait cea mai frumoasa perioada a vietii in plin comunism.

Ce nu inteleg eu e altceva. Si anume, ce cauta panourile astea in Regie, unde e plin de studentime? Cine sa rezoneze la mesaj, fetele care la revolutie aveau doi ani?