blog de umor

Ieri am fost la Burger King si am fost servit de Nigeria. Da, asa o chema pe tipa de la casa.

“By choosing my action, I choose it for all mankind. But what if everyone in the world behave like me and came here and shot Brisseau through the ear? What a mess! Not to mention the commotion from the doorbell ringing all night. And of course, we’d need vallet parking.”

“The trial, which took place the following weeks, was like a circus, although there was some difficulty getting the elephants into the courtroom.”

(”The Condemned”, din volumul “Side Effects”)

Candidatul PD-L din Bistriţa Bârgăului poartă distinsul nume de Labă. Vasile Labă. Ar fi mişto să candideze împotriva unei femei. Ar putea adopta un slogan destul de onanist, de genul: “Nu vota pentru o femeie, alege Laba!”

Cea mai potrivita meserie pentru un tip pe care-l cheama Laba ar fi, totusi, cea ce prezentator al unei emisiuni TV gen Mesterul Casei. Adica o emisiune care iti arata cum sa schimbi o siguranta, cum sa pui parchet, etc. Sloganul ar fi si mai onanist: “Laba te ajuta sa te descurci si singur!”

Sursa: Sutu

Fix langa casa in care locuiesc eu este celebrul restaurant Magnolia Grill. (Locul 4 in topul celor mai bune restaurante in SUA si, in mod surpinzator, prezent intr-un oras ca Durham.) Vorbim aici de un restaurant pentru care trebuie sa-ti faci rezervare cu mult timp inainte, sa zicem o saptamana, in care vinul costa cat chiria in unele locuri pe o luna, etc.

Continue reading Pui a la Magnolia…

In ultima vreme, emokizii s-au inmultit mai ceva decat daca ar fi atins varsta maturitatii sexuale. Ceea ce nu inseamna ca sunt de condamnat. Sa nu uitam ca pustii care adopta trendul asta sunt prea mici si iresponsabili ca sa fie luati la rost. Cand or sa implineasca 15, o sa le fie rusine de propriul trecut, iar viata o sa mearga mai departe.

In schimb, ii urasc din tot sufletul pe aia care fac misto de emo. Intr-un clasament al celor mai putin inteligente mamifere, indivizii care vorbesc depreciativ despre copiii emo, aratand cat de uncool sunt de fapt, se plaseaza undeva intre oaie si bizonul de preerie.

Cat de prost poti sa fii ca, la 20-25 de ani, sa judeci trendurile care tulbura existenta plictisitor de linistita a unui elev de scoala generala? Who cares, anyway, ca unu de 12 ani se intalneste cu prietenii in fata la TNB sau ca isi aranjeaza parul nu stiu cum? Probabil ca la 12 ani, tu erai atat de prost ca nici macar nu stiai ca te poti implica in dizainul propriei podoabe capilare.

Deputaţii au votat ieri o lege prin care se interzice comercializarea “mancarurilor de tip fast food” (cred ca exprimarea corecta era “mancarurile de tip fast”, dar in fine) in scoli si licee. Decizie aberanta. In primul rand, nu mancarea ingrasa. Adica, poti foarte bine sa te afli in prezenta unor munti de cartofi prajiti populati cu friptura, munti prin vaile carora curg izvoare limezi de cola acidulata, indulcita cu zahar, etc, daca nu te atingi de ei, pe bune daca pui vreun kilogram de tine. Prin urmare, nu mancarea ingrasa, ci mancatul.

Ar fi mai potrivita, deci, prohibirea doar a consumului de mancaruri fast food in scoli si licee. De ce sa interzici vanzarea, daca mancarea, in sine, nu face niciun rau? Poate vrea elevul sa cumpere un hambuger sa-si hraneasca prietenii maidanezi, poate vrea sa vada cat de mult rezista ispitei. De ce sa-i rapesti acest drept?

In plus, rebelii care acum isi subliniaza statutul fumand in buda ar avea un nou mijloc de a se remarca in societate: consumul de cheesburgeri. Pe care, din cauza restrictiilor, ii vor manca, logic, tot in buda. Bleaaah!

M-am uitat in dimineata asta, intamplator, in timp ce mancam o portie aburinda de fidea cu lapte, abia luata de pe aragaz, la emisiunea lui Ciutacu de pe Antena 2, unde aparea ca invitat “rapsodul popular” Grigore Leşe.

Prin intrebarile pe care le punea, Ciutacu incerca sa lege cumva personalitatea lui Lese de asteptarile telespectatorilor, dar intimpina dificultati serioase, din moment ce “rapsodul” il contrazicea la fiecare pas. De exemplu. Ciutacu il intreaba pe Grigore Leşe: “Dar dumneavoastra umblati prin toate mediile, nu?”, asteptand, in mod firesc, un raspuns pozitiv, care sa arate ca artistul popular e atat de cool si de versat incat se strecoara ca un cameleon prin toate straturile societatii. La care Leşe: “Nu!” Si incepe sa enumere pe degete: “Grigore Leşe nu canta la nunţi! Grigore Leşe nu canta la botezuri! Grigore Leşe nu…” etc.
Continue reading Grigore Leşe nu e grandoman!…

Probabil ca a auzit toata lumea de austriacul care si-a tinut fiica sechestrata, timp de 24 de ani, intr-un subsol. (Intamplarea e cu atat mai socanta pentru cineva care are 24 de ani si se gandeste ca in fiecare moment al vietii lui de pana acum, de la primele scutece murdarite la maternitate pana la jobul care ii mananca opt-noua ore pe zi, femeia aia a stat inchisa in beci. ) Descoperirea e facuta la un an dupa ce o alta fata a fost eliberata din captivitate, tot in Austria si tot dupa ani grei de exploatarea sexuala.
Continue reading Inchiderea femeii in beci, hobby-ul austriacului de rand…

Am fost ieri intr-un bar si am vazut o tipa cu 10 sani. Ma gandeam ca, vorba mamei lui Stefan cel Mare, “prost sa fi, noroc la Razboieni sa ai!” M-as fi bagat pe ea, ca se terminase vodka din sticla, dar mi-a explicat un amic ca are blana, si plin de el, cu doctoratul lui in zoologie, a propus o ipoteza alternativa: ca s-a intors in timp, si probabil viitorul e ca in “Planeta Maimutelor”. Am argumentat ca in traditia filozofica analitica nu exista o diferenta ontologica intre specii. Spre miezul noptii mi-am dat seama ca am gresit, si ar fi fost prea tarziu daca nu sarea el pe ea. Dusmanul la nevoie se cunoaste.

M-am enervat si l-am tras de maneca: “de ce m-ai mintit, mai retardat cu propensitate la zoofilie ce esti?!” El mi-a zis: “pai sfatul a fost sincer, dar intre timp am descoperit ca e branza buna in burduf de caine.” Ea deja saliva peste el, si il musca de lobul urechii. Maraind. I-am lasat pe cei doi porumbei… ma rog, si m-am dus la toaleta. Toata aceasta scena trezise in mine sentimente ciudate: gelozie si grija pentru amicul meu, care are tendinta sa fie violator in serie; norocul lui este ca mereu a incercat sa prinda doi iepuri deodata.

Eram pregatit sa intervin, cand in bar intra un cioban german, si, suparat de infidelitate, sare pe amicul meu, tintind la jugulara. Ca sa-l salvez, am aruncat cu ciorba fripta peste ei, si dupa am deschis o cutie de iaurt Danone, si asta fix la timp pentru ca amicul meu sa traga o gura de aer. Dar n-a scapat asa usor, ca era aproape 12 noaptea si animalul german nu putea sa lase pe a doua zi ce putea sa faca atunci.

Acum m-am intors de la inmormantarea lui. Sincer sa fiu, bufetul a lasat de dorit, dar organizarea a fost aproape perfecta cu o mica exceptie. Conform dorintelor a fost inmormantat in pula goala. Pacat ca a murit cu o erectie. Macar ne-am ras putin cand au incercat sa inchida cosciugul. Cadavrele sunt rigide intradevar. Dar sa nu dau o impresie gresita, nimeni nu a putut sa se abtina din plans cand ni s-a zis ca nu e coliva. Ce cacat, frate! Bunica lui a zis ca “calul de dat nu se cauta in gura de coliva”, dar ce stie proasta aia senila?

Un articol din evz vorbeste despre o femeie atacata de o haita de caini vagabonzi. Toti cei care ma cunosc stiu ca nu iubesc deloc cainii. Si ca sustin, fara nuante, eutanasierea maidanezilor. Ei bine, cazuri cum e asta ma conving din ce in ce mai mult ca am dreptate. Dar nu despre ideile care fac din mine un militant plin de civism vreau sa vorbesc. Ci despre fentele argumentative ale iubitorilor de maidanezi, genul de oameni care arunca cu borcane de la balcon in capul hingherilor sau care ar stropi cu galeata de apa orice angajat al primariei care s-ar apropia de bloc cu latul pregatit pentru cainele cartierului. Oameni care, la o adica, s-ar lipsi de rezerva de muraturi la borcan si si-ar da peste cap apometrele doar pentru a-i pune pe fuga pe baietii de la ecarisaj.

Unul dintre argumentele cele mai intalnite din partea iubitorilor de animale, atunci cand un caine ataca un om, este ca omul “a cautat-o”. Cu alte cuvinte, nu atacau cainii asa, degeaba, ca-s oameni seriosi, nu se iau aiurea dupa trecatori. Cainii ataca atunci cand sunt provocati. Daca ii injuri de mama…

Ok, dar acelasi argument cu “a cautat-o” e folosit si in cazul femeii sfasiate de haita de caini. Cat de pusa pe sotii sa fi fost femeia aia de 100 de kilograme?

Evident ca femeia aia s-a comportat diferit de ceilalti trecatori, care nu au fost atacati. Asta, bineinteles, numai in cazul in care cainii nu dadeau cu banul pe cine sa muste, cum facea criminalul psihopat din No Country for Old Men.

De acord, femeia a iesit cumva in evidenta in ochii cainilor. Poate ca mergea prea repede (desi, la 100 de kilograme, nu prea cred) sau isi legana prea ostentativ poseta. Dar frate, cat de capriciosi pot fi cainii daca, pentru asemenea amanunte, ar smulge cu coltii carnea de pe cineva? E ca si cum te-ar snopi in bateie un interlop din cauza ca mergeai pe strada prea cracanat, pentru ca pe urma sa ti se spuna ca ai cautat-o cu lumanarea.

Cainii sunt periculosi. Sunt agresivi, imprevizibil si uneori pot fi infectati cu rabie. Chiar daca oamenii sunt prea ipocriti sa-i omoarea ( sobolanii sunt mai inteligenti decat ei, idiotilor, si totusi ii omorati in masa ), macar sa-i abandoneze in vreo padure. Sau, vorba lui Cioroianu, sa cumpere primaria un teren intre Alexandria si Cairo, in desert, si sa-i lase acolo…

Stiati ca JF Kennedy nu a fost asasinat, ci s-a sinucis in vazul tuturor, tragandu-si discret un glont in tampla in timp ce saluta multimea din Dallas? Teoria conspiratiei nu se opreste aici. Nici cunoscutul istoric Nicolae Iorga nu a fost asasinat de legionari. De fapt, Iorga si-a tras discret un glont in tampla, in timp ce era sechestrat de acestia pentru ca se impotrivise venirii lor la guvernare.

Din pacate, teoria conspiratiei nu poate face nicio legatura intre cele doua incidente, deoarece JFK si Iorga nu puteau fi ucisi de aceeasi persoana.
Continue reading Teorii ale conspiratiei…

Conform unui studiu publicat de un grup de cercetatori dati dracului de la Universitatea McPulitzer, din Scotia, injuraturile sunt de zece ori mai frecvente in discursul de fiecare zi al romanilor decat in cazul celorlalti europeni. Nu stiu pe ce pula mea se bazeaza acest studiu, dar pare scos din cur.

Am locuit in Bucuresti 5 ani, si ma mai intorc acolo din cand in cand. Se poate spune ca am o experienta suficienta cu autobuzele RATB-ului. De fiecare data cand e putin mai aglomerat si iau autobuzul campusului (in SUA) ma bucur la cat de mult mai dibaci sunt fata de restul studentilor. Pot sa ajung si ultimul ca tot aproape primul intru in autobuz, si asta fara sa ma inghesuiesc!

Si cand ii vad cum se inghesuiesc la o singura usa cu mult inainte sa trebuiasca sa iasa, ii privesc de sus, cu multa ingaduinta, eu cel care inca mai sunt obisnuit sa maximizez timpul de stat in fund, sa folosesc inertia ca sa ma scol de pe scaun, sa optimizez distanta parcursa in timp ce autobuzul sta pe loc, ca sa nu ma dezechilibrez, si totusi fara sa pierd prea mult timp dupa oprire.

Unei timisorence i s-a scos apendicele prin vagin, aflam dintr-o stire PRO TV. Ce uimeste nu e natura interventiei medicale. Pana la urma, aflam din stire ca se poate scoate apendicele si prin anus. Ba chiar si pe gura. Bine, numai sa nu se scoata apendicele pe gura dupa o incercare esuata de a fi evacuat prin anus.

Uimitoare e insistenta cu care este aratata pacienta. Adica… nu e o femeie care tocmai şi-a făcut vaccinul antigripal. Nu, e una careia i s-a scos apendicele prin vagin. Va dati seama ce glume de autobaza se pot face pornind de la asta? Parca vad cum niste muncitori pe santier or s-o fluiere pe strada, strigandu-i ca au vazut-o la televizor ca “si-a scos apenticita pă-n pizdă”, am incheiat citatul.

Cine alearga dupa doi iepuri departe ajunge.
Sau:
Cine alearga dupa doi iepuri spune ca sunt acri.

[For the philistines that read this, I'm talking about a brand of glazed doughnuts! Open your eyes, my brethren, and embrace the earthly presence of the holy communion in the shape of a torus.]

Oh, my Krispies, heavenly doughnuts,
Ambrosia of God, washed in the nectar of the sweet virgin,
Melt thy glaze to bless my impotent palate,
Let thy super caloric content transform me into a fatass,
Continue reading Ode to Krispy Kreme…

Nu mai stiu ce vreau sa scriu. M-am intor s de la o mica petrecere. Acolo am amenintat pe cineva ca torn bere pe el, daca un alt tip ma platescte 1 doalr. Evident glumea. Nimeni nu m-a crezut, decE? Anyway. asta e. Maroon 5 suge pula. Toate melodiile lor suna la fel. DecE?Mi-e frig. ar trebui sa ma imbrac in pijamale ca mi-e3 fring, dar … Bah, e clar ca scriu o aberatie acum. Dar mi-e sila sa corectez. Dece? “So I had to shoot him dead” - deci cum ziceam maroon 6 suge pula . M a intreb daca ce scriu acum e destul de comic sa apara pe blog. Tastez cu ochii inchisi. Ustura prea tare. In orice caz e o aberatie ce scriu.Trebuie sa scimb melodia la radio. Ce aberatie e Mroon 5r. M-am plictisit de metalica. Vreau radio din nou. Sunt foarte beat, tre; sa ma culc.

Un mos cu faţă bonoma, care zâmbeşte superior si vorbeşte cu un aer inţelept, spune aberaţii la emisiunea lui Florin Condurăţeanu de pe Antena 2. La care, btw, nu ştiu de ce mă uit.

Condurăţeanu: E adevarat ca varianta de numere 1,2,3,4,5,6 e la fel de probabila ca oricare alta, la 6 din 49?

Mosul: La prima vedere, da. Dar nu este asa. La nicio loterie din lume nu s-a intamplat vreodata sa iasa castigatoare sase numere consecutive.

Eu: =))