Şi, de la Moş Crăciun, un post despre doctorul Mengele

Întreb şi eu, după ce am citit, cu punga de vomitat la îndemână, articolul ăsta: A descoperit Mengele ceva? Adică, înţeleg că a făcut tot felul de chestii sinistre, disecând copii fără anestezie şi smulgând bucăţi din stomacul unui om care asista, pe viu, la propria ciopârţire. Dar măcar a descoperit ceva? Că dacă nu, interesul lui ştiinţific faţă de gemeni, de exemplu, nu e decât un simplu fetiş.

Oricum, trebuie să-şi fi notat rezultatele experimentelor într-un caiet, ceva. Că altfel, cât de prost să fii să accepţi că alea erau nişte experimente? Adica, îl surprinzi pe doctorul Mengele coordonând măcelarirea unui copil şi asumi, doar ca urmare a profesiei lui, că demersul este unul ştiinţific? Ce, dacă era inginer presupuneai din start că atunci când lasă pe cineva să sângereze până la moarte lucrează, de fapt, la un model perfecţionat de vehicul amfibie?

Îmi şi imaginez o fază de genul: Intră un ofiţer în cabinetul medicului şi îl întreabă ce face. La care Mengele: Uite, îi tai coaiele lu unu, în timp ce îi înfig în cur un magnet, să vad cum atrage cuiele pe care i le-am dat să le mănânce la micul dejun. Ceea ce îl face pe ofiţer să constate: A, interesant! Conduci experimente asupra sistemului digestiv ŞI a aparatului reproducător.

Practic, fiecare gest al lui Mengele deborda de spirit ştiinţific. Probabil că inclusiv atunci când se căca, liderii nazişti presupuneau că doctorul studiază rezultatele transformărilor prin care a trecut bolul alimentar.

Femei şi hipermarketuri

Nu ştiu cum se face, dar din 2003, de când m-am mutat în Bucureşti, am stat aproape numai lângă hipermarketuri. Mai întâi în Grozăveşti, lângă Carrefour, iar acum, la marginea Câmpiei Române în Titan, lângă Auchan. Apropierea asta de templele consumismului mi-a dat oferit o perspectivă privilegiată asupra societăţii capitaliste în care trăim.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Scriu prezentul post pentru că, de-a lungul a mai bine de patru ani, cât am locuit lângă hipermarketuri, făcându-le vânzare chiar şi când aveam nevoie doar de o cola la jumate, am observat un detaliu frustrant. Îmi vine greu să vorbesc despre asta, dar se pare că a sosit momentul.

Ei bine, ce m-a frapat pe mine în anii ăstia e că toate casierele, dar absolut toate, fără nicio excepţie, sunt urâte. Nu am văzut nici măcar o casieră în Carrefour sau Auchan care să fie măcar vag atrăgătoare. Omogenitatea lor estetică sfidează toate calculele probabilistice. Managerii de resurse umane ai hipermarketurilor ar trebui băgaţi la închisoare pe motiv că au încălcat legea numerelor mari. Nu mi-e clar ce hazard nefericit a făcut ca nici măcar o reprezentantă a sexului frumos să ajungă pe scaunul de pe care se încaseaza banii pentru marfa cumparată din hipermarketuri.

Dacă aş lucra în domeniul resurselor umane pentru Carrefour sau Auchan aş trece, în anunţul de angajare, drept condiţie de bază, ca candidata să fie bună. Înainte de atenţia pentru detalii şi alte aberaţii necesare pentru orice post, aş preciza că eventualele candidate trebuie să fie BUNE. Şi când, în sfârşit, aş angaja prima casieră atrăgătoare sexual, aş lua legătura cu PR-ul şi aş cere o reinaugurare, cu mare fast, a magazinului. Iar dacă stâlpii de susţinere nu vor începe să se clatine, iar cupola chiciosă a cladirii tip hală nu se va prăbuşi, va începe o nouă era, cu încasări fără precedent, pentru hipermarketul respectiv.

Maxima zilei

E bine să-ţi trăieşti viaţa la maxim, pentru că nu ai decât şapte.

Simpatizez cu tipul asta

Via CNN.

Cum arată nişte filosofi?

Pentru că tot mi-am pus în cap să încep în seara asta lucrul la disertaţie, o să inaugurez întregul proces pe blog. Nu prin cine ştie ce plan sau rezumat al lucrării. Ar fi cam plictisitor. Plus că nu-mi place să scriu aceleaşi chestii de două ori, iar varianta copy-paste-ului de pe blog pentru a relua exprimările respective în disertaţie e cam penală. În schimb, o să trec aici bibliografia, sub forma unui album cu pozele autorilor din care trebuie să citesc.

Mircea Badea in blogosfera!

Frate, Mircea Badea in blogosfera! “Acu’ s-a trezit şi ăsta”? ziceti. Se iarta, sunt sigur. De ceva vreme m-am ocupat cu chestii de o intelectualitate neindoielnic superioara; dar, oricat mi-ar placea sa ma mai dau mare si sa fac acest post tot despre viata mea neindoielnic super-… interesanta, voi scrie de subcultura TV romaneasca, cu bunavointa cu care academicianul Manolescu o tolera pe pitzipoanca aia de prezentatoare aseară, la TVR 2, care fată nici macar nu reusea sa-i laude destul cartea lui gigant, auzi proasta. (Ma rog, domnul academician, cu o eleganta desavarsita, a oferit doua anecdote suficiente, dintre care una l-a facut sa para un erou al revolutiei romane.)

Mircea Badea, acest erou al poporului proletar. Acest vajnic strajer al moravurilor romanesti care s-au pastrat neîntinate de veacuri. Luati ce am zis literal. Numai proletarii il plac pe el, si … nici sa nu vorbim de drepturile minoritatilor si ale homosexualilor; el are o aversiune extrema fata de sexul oral. (Zici ca a fost fortat sa o suga cuiva, asa de tare e aversiunea lui. Bai, sa nu intelegeti gresit, nu zic ca Mircea Badea a supt pula, in genunchi, asa cum si-a imaginat scarbit intr-un post recent ca au facut fostele lui Briatore. Nu, eu zic doar ca are o aversiune similara cu a unui homosexual reprimat care a fost molestat facial, atat.)

Din pacate tot ce se poate spune in cateva randuri de Mircea Badea s-a spus. Planuiam sa fac un comentariu inteligent pe proza lui, dar asta nu va convinge pe nimeni care nu a fost convins dupa ce a vazut “In gura presei” de cateva ori. Posturile pe bloguri despre el nu o sa faca decat sa-i intareasca audienta. Este la nivelul de influenta in media la care numai el se poate autodistruge prin ceea ce face. Eu zic sa il privim in flacari.

P.S.: Ghici de ce se uraste Mircea Badea? (Ganditi-va la ce zicea. Astept raspunsuri. Premii in bani de Monopoly.)

Ce se mai intampla prin lume

De ieri, de pe Agerpres:

Un cutremur de 5,5 grade a zguduit Insulele Moluce.

Cei trei cetăţeni germani răpiţi în Yemen au fost eliberaţi azi, după cinci zile de captivitate, într-o regiune muntoasă, în apropiere de Sanaa, a anunţat o sursă tribală, citată de AFP.

Closet confort III

Cum o fi să folosească cineva pisoarul ăla când stai pe budă?

Poza e făcută astă vară, la toaleta unei crâşme plutitoare pe Dunăre.

Urare

Lupu s-a întors în ţară. Să-i urăm bun venit, zic.

Realism la teatru!

Intotdeauna mi-a placut Schiller, pentru ca e plin de replici taioase. Piesele lui sunt excelente, mai ales cand actorii mor dupa opera autorului. … Gata gata, nu mai aruncati cu rosii.

Ma gandesc la ce comentarii se auzeau din primul rand, in timp ce sala aplauda.  Bai, da’ ce efecte speciale realiste!

Schimb de replici

…

- Alo, cum va putem ajuta, va rog?

- Alo! Astept un pachet la domiciliu. Pe site spune ca trebuie sa ajunga pe 9 Decembrie.

- Domnule, va rugam sa fiti intelegator, si sa asteptati rabdator pache…

- Doamna, dar azi suntem pe 11 …

- DOMNULE!!!, pachetul va ajunge atunci cand scrie pe site. Va rugam frumos sa fiti rabdator!

- Deci o sa calatoreasca in timp, nu?

- …CE? Va rog frumos, nu am timp de glume!

- Nici eu.

[Si operatoarea inchide telefonul.]

Lipsă de nesomn

Acum vreo şase ani, pe vremea când abia împlinisem 18 ani şi făceam şcoala de şoferi, instructorul, un nea caisă bătrân care părea mereu că doarme pe scaunul din dreapta, obişnuia să exclame, la fiecare greşeală a mea: “Lipsă de neatenţie!”

În altă ordine de idei, mi se pare cul femeia din videoclipul ăsta.

Eu+un fasconal+un algocalim

E aproape doua jumate noapte si ar trebui sa dorm, pentru ca maine ma trezesc devreme, să merg la muncă, dar n-am somn si nici nu-mi pasă că n-o să apuc să dorm decât o oră două. Ideea ar fi că acum încerc sa scriu ceva despre ce-am mai făcut, dar fără a spune, totuşi, nimic concret. Nici măcar ceva asupra caruia sa planeze concretul, ca un cearşaf aflat în cădere liberă, care ia forma curenţilor invizibili de aer.

Să spunem doar că n-am somn. Şi că am o stare de spirit bună, în felul ăla contradictoriu în care îmi place mie să am o stare de spirit bună.

Sunt mai liber ca niciodată. Nu mă leagă nimic de nimic. Poate cu o singură excepţie.

Ideea e că am, totuşi, lucruri mai importante de făcut. Şi chiar nu e momentul acum. Şi nici contextul. Şi nici cazul.

Paradoxal, asta îmi dă o libertatea şi mai mare. Pot să fac orice. Oricum o să fie bine.

Am nevoie de mai multă luciditate. Mai ales în perioada asta. Habermas n-o să-şi compare singur conceptele cu ale lui Rawls. Sau, ma rog, o face şi el, dar nu îndeajuns încât să-mi asum eu vreun merit pentru asta.

Fotoreportaj de la faţa locului

Procrastinatul interzis

Tocmai am ajuns acasă, după ce am băut o cola (ca altceva nu puteam dupa 4 ore de somn în ultimele doua zile) la ziua colegului meu de bancă din liceu şi urmează să pornesc în aventura vieţii mele: o disertatie de master pe tema raţiunii publice la Kant, Rawls şi Habermas, comparată cu vocabularul public al solidarităţii liberale la Rorty. (Una dintre chestiile pe care le-am deprins în cei şase ani de când o ard filosofic este folosirea sintagmelor de tip X la Y, unde X este un concept, iar Y, un filosof.)

Gata. Nu mai am voie să procrastinez. Am pierdut prea mult timp în ultima lună pentru planurile pe care le am (şi pe care Lupu le ştie bine, dar îl rog să nu mi le amintească, altfel iar o să mă deprim).

Bancuri la bar

Eram la bar cu nişte prieteni. La un moment dat vine o cunostinta cu care nu doream sa ne intalnim, dar soarta e o curva. Incepe sa ne bata la cap in legatura cu una si cu alta, in modul tipic lui. Dupa o vreme o dam pe bancuri si, nu mai stiu cine exact, ca eram beat, spune urmatorul banc:

Se face ca Bula si amicii lui erau intr-un bar, si Strula vine si el ca un agarici enervant, si incepe sa-i bata la cap pe toti, ca e un carnat si nu stie cum sa faca conversatie de bar. Bula vrea sa fie politicos, doar ca ii vine sa-i zica ceva lui Strula, poate poate ii lasa in mortii lor in pace. Intre timp ii vine o idee, si incepe sa le zica oamenilor un banc:

Alinuta si cu prietenii erau intr-un bar. La un moment dat vine si o tipa care se credea prietena cu Alinuta, si incepe sa spuna cacaturi ca de obicei, si in general sa-i enerveze pe toti ca e o vaca proasta. Alinuta vrea sa fie politicoasa, dar totusi e vorba de Alinuta. Asa ca ia paharul de bere, i-l rastoarna pe cap tipei de care vorbeam, il sparge profesionist de marginea mesei, si incepe sa-i taie fata metodic, in tip ce ii explica cat de vaca si de infecta e, si cat de mult ii enerveaza pe toti. La sfarsit ia un scaun, i-l sparge pe spate, rupe un picior si il infige in curul victimei, in tip ce restul deseneaza în jur o pentagrama cu sangele proastei. Totul se termina cu Alinuta si prietenii facand o rugaciune de multumire lui Satan.

… acum ca ma gandesc se poate sa fi visat cu ochii deschisi.

Din gură în gură

Plai cu boi, numărul pe decembrie

Are inclusiv un interviu în exclusivitate cu Barack Obama.