Ce-am visat noaptea trecută

Locuiam undeva în Câmpia Româna, într-un oraş foarte vechi şi cu puţini locuitori. Avea străzi largi, neasfaltate, de pe care ridicau praful doar oamenii care treceau pe jos. Nu exista nicio maşină în oraş. În centru, se găsea o cladire masivă. Poate o biserică.

La un moment dat, am văzut că nişte conquistadori spanioli se pregăteau să invadeze micul oraş din Câmpia Româna în care locuiam. Erau câteva mii şi arătau ca în desene animate. Alergau spre corăbii ca nisipul care se scurge dintr-o clepsidră. Nu ştiu cum de-i vedeam, că doar erau încă la mii de kilometri depărtare.

Ştiind că n-avem nicio şansă să le ţinem piept (orice ar însemna asta), am fugit din oraş, alături de câţiva amici.

Ca să ne îndepărtăm, trebuia să sărim o grămadă de garduri, cu texturi foarte variate. Unele erau de sârmă, altele de fier, altele din lemn putrezit, gata să se dărâme.

La un moment dat, după ce trecuserăm de toate gardurile posibile, a trecut o Dacie 1310 prin dreptul nostru. A oprit, iar noi ne-am urcat de bunăvoie, ca să ne-ntoarcem în oraş şi să-l apărăm.