Bancul zilei

An engineer, a physicist, a mathematician, and a mystic were asked to name the greatest invention of all time. The engineer chose fire, which gave humanity power over matter. The physicist chose the wheel, which gave humanity the power over space. The mathematician chose the alphabet, which gave humanity power over symbols. The mystic chose the thermos bottle.
“Why a thermos bottle?” the others asked.
“Because the thermos keeps hot liquids hot in winter and cold liquids cold in summer.”
“Yes – so what?”
“Think about it.” said the mystic reverently. “That little bottle – how does it know?”

Bataie in Liga a II-a

Ce e amuzant in tot filmul asta e cazatura arbitrului, din cauza unui fotbalist care se pune capra intentionat in spatele lui. Ce e si mai amuzant, dar nu se vede in inregistrare, e ca jucatorii de la Suceava mai incearca o data sa il puna la pamant in felul asta. Numai ca gigelul care s-a asezat a doua oara in spatele arbitrului nu s-a mai pus capra, ci culcat. Astfel incat arbitrul nu s-a mai impiedicat, ci a calcat pe el. Cine zicea ca prostia nu doare?

Luni

In dimineata asta, ca de obicei, metroul de pe linia IMGB Pipera e plin ochi la Unirii. N-ai unde sa arunci un ac. De fapt, nici macar n-ai unde sa infigi un ac. Oamenii stau atat de inghesuiti incat carnea lor a devenit prea densa pentru ca un obiect ascutit sa mai poata patrunde in ea. In fine, ati prins ideea. Intru eu in metrou, inaintand prin strivirea lipsita de mila a celor din fata si, la un moment dat, cand vad ca nu se mai poate, ma opresc. Ceea ce o face pe o tanti care ramasese in usa, chiar in spatele meu, sa-mi spuna: Vreti sa mergeti un pic mai in fata?

…

Daca as vedea-o in lenjerie de piele si cu un bici in mana, m-as caca pe mine de frica. Va las cu niste sani miscatori.

MILF

A observat cineva ca evenimentul organizat in weekend de Ministerul Apararii s-a numit MilFest?

Războiul de recesiune

Toate valutele sunt la pământ. Euro s-a prăbuşit în raport cu dolarul, dolarul a scăzut faţă de euro, yenul japonez faţă de dolar, dolarul faţă de yen şi tot aşa. Economia trece printr-o depresie. Nu mai gândeşte logic. Criza de lichidităţi de pe piaţa interbancară a urcat dobânzile până la cote astrologice. În sensul că au devenit atât de mari încât nu mai încap pe pagina de finanţe a ziarelor, trecând şi pe cea cu horoscopul.

mai treaz ca niciodata, am zis eu! + 8 beri

ma doare un ochi ceva. ca ma uit chiorashh..  adica e ceva ciudat ca sunt beat. in orice caz, treaba asta o sa fie o aberatie. mare de tot. i-am zis unei prietene a unui amic, coleg de scoala, ca o perna se simte ca tzatza ei. adica ca un san. bine, i-am zis si ca nu mi-am permis sa pun mana pe ea, ca nu eram destul de beat. ca nu mi-am permis. ce magar sunt. sa revenim. bai baieti, de ce sunt majoritatea petrecerilor asa plictisitoaare? va zic eu: din cauza ca lumea nu stie sa se distresze, din cauza ca lumea e cretina. ar treb ui samerg la culburi speciale, macar acolo stiu care e treaba. fara disctutii pline de frectie si cu piele goala, chiar daca platesti. exact. deja mi se pare un efort supraomenesc  sa-mi tin gatul drept ca s scriu la poastul asta aiurit, deci cred cama bag in pat. eu zis ca beti o bere si voi si sa va culcati.

Ce-am visat noaptea trecută

Locuiam undeva în Câmpia Româna, într-un oraş foarte vechi şi cu puţini locuitori. Avea străzi largi, neasfaltate, de pe care ridicau praful doar oamenii care treceau pe jos. Nu exista nicio maşină în oraş. În centru, se găsea o cladire masivă. Poate o biserică.

Întrebare

Ce îi spui unui tip care râde şi are cu el un linx împrumutat de la cineva?

La bar

(Tradus. Personaje anonime intr-un bar.)

Tipul 1: Vrei sa-ti iau ceva de baut?

Tipa: ….

(Tipa se uita scurt, sictirita, si apoi isi intoarce capul privind putin in gol. Tipul 2 zambeste. Tipul 1 isi apropie capul pentru a zice ceva, presupunand ca muzica ii acopera vocea.)

Tipul 1: Hei! vrei sa-ti iau ceva de baut?

Tipa: Nu, prea mult alcool face rau. Nu vreau sa ma imbolnavesc.

Tipul 2: Daca as fi el, ti-as oferi un suc de portocale si te-as aduce la mine acasa, ca sa fiu sigur ca te culci devreme.

(Tipa rade usor si iti intoarce capul cu o privire superioara catre Tipul 2.)

Tipa: Da? Sunt sigura ca toti va ganditi numai la sanatatea mea.

Tipul 2: Bineinteles. SIDA e o problema mare.

Tipa: Haha. Bine … Stii , vorba e ieftina …

Tipul 2: Desigur. Si bauturile sunt scumpe aici. Dar tot n-a fost destul sa ti se ofere ceva de baut.

Tipa: Corect, e mai mult de atat. Ce-ar fi sa-mi iei ceva de baut? Sunt plictisita, si tu ma distrezi.

Tipul 2: A, ce pacat. Eu speram sa-ti trezesc intreresul. Nu vreau doar sa pierd bani si timp.

Tipa: Pai poate sunt interesata …

Tipul 2: Daca esti, de ce nu-mi oferi tu ceva de baut?

(Si tipa zambeste.)

FIN

Intrarea lui Ghe Doja în blogosferă

Vă întrebaţi, probabil, cum de am ajuns eu să am blog. Adică, trebuie să ai un vag retard mental să nu-ţi dai seama că, în secolul 16, când eu mi-am desfăşurat activitatea în câmpul politicii est-europene, nu existau nici măcar calculatoare, d-apăi internet care să le lege într-o reţea globală. Cum eu am murit la 1514, torturat şi executat de unguri, ar fi fost o imposibilitate logică să am acces la un calculator la care să-mi scriu, cu o obscenă incontinenţă verbală, aberaţiile scatologice.

Acum o să vă povestesc, şi promit că fix despre asta o să fie vorba, cum am ajuns eu să mă dau pe blogosferă.

Ei bine, totul a început demult, pe vremea când criza financiară, creditele subprime şi indicele Nikkei al bursei din Tokio nu erau decât umbre teoretice în mintea unor ţărani virgini, cu acnee pe faţă şi prea fricoşi să sară asupra unor ovine, cu participarea pasivă a cărora ar fi putut scăpa de inocenţa trupească. Dar să nu divagăm. Ne-am putea rezuma la a spune că totul a început cu câteva sute de ani în urmă.

Era o dimineaţa din aia ploiasa de octombrie în care îţi vine să violezi anal cu bata de baseball orice persoana care ar indrazni sa te trezeasca din somn. Ma bărbieream în camera de tortura. Briciul imi aluneca de obraz, impins de degetele mainii stangi. Cu dreapta tineam o bata de baseball. O violam anal, cu ajutorul ei, pe servitoarea care, respecantandu-mi ordinele stricte de a nu ma lasa sa intarzii la munca, ma trezise in dimineata aia.

Daca ar fi gresit, ar fi asteptat-o o pedeapsa si mai crunta. Ar fi urmat s-o violeze anal, cu bata de baseball, nea Gica, tamplarul, care sta la vreo doua ulite departare. Nea Gica are o bata la fel ca a mea, numai ca, venind cu ea prin ploaie, i s-ar fi umflat lemnul. Ceea ce ar fi facut-o cu atat mai dureroasa.

Dar sa nu divagam. Eram, deci, in camera de tortura. Ma barbieream si imi razubunam somnul intrerupt prematur. La un moment dat, servitoarea imi zice:

-Nu trebuia sa ajungeti la munca, domnule Doja? Nu trebuia sa torturati niste supusi de-ai regelui Ungariei?

-Nu, ca azi mi-am luat de lucru acasa.

Dar nu stiu ce m-a apucat, de am continuat sa-i spun servitoarei, fel de fel de chestii de la serviciu:

-Oricum, afacerea taranilor merge din ce in ce mai prost. S-a scumpit mana de lucru. Deja au subcontractat la o firma din China niste trageri pe roata, ca aia cer mai putin. Si nici nu vor asigurare medicala. Nu stiu cat o sa mai fie nevoie de serviciile mele.

(Va urma. Mi-e somn)