Paralizia în timpul somnului şi alte experienţe onirice

Tocmai m-am trezit dintr-un somn scurt si destul de odihnitor, de dupa amiaza, în timpul căruia, am avut, pentru a o suta oară probabil în ultimul an, senzaţia asta. Se întâmplă să mă trezesc, perfect conştient, din somn, dar să nu pot face nicio mişcare. În plus, mi se pare că nu respir destul de adânc pe cât aş avea nevoie.

Azi dormeam cu mâinile pe piept şi, trezindu-mă, am încercat să le dau la o parte şi să mă ridic apoi, cu ajutorul lor, în capul oaselor. Nimic. Nu reauşeam să mişc decât vărful degetelor. Parcă aş fi fost legat din cap până-n picioare cu o sfoară invizibilă. Capul parea că e bătut în cuie de pernă.

Pe de altă parte, îmi era somn, aş mai fi dormit, dar nu de odihnă îmi ardea mie. Trebuia să încep să mă mişc. Ştiam, din experienţele anterioare, că urma să-mi revin curând, şi, tot zbătându-ma din vârful degetelor, aşteptam să recapăt controlul asupra întregului corp. La un moment dat, mi-am dat seama că mâinile sunt amorţite, probabil dormisem pe ele până atunci. Ideea asta mă făcea să grăbesc procesul revenirii la normal. Voiam ca sângele să fie pus în circulaţie cât mai repede.

Eram destul de lucid. La un moment dat m-am gândit că asta înseamnă să te visezi piatră.

Până la urmă am adormit din nou. Eram în garsoniera mea, învelit cu o pătură. Dormeam. Prin casă mai era şi un prieten, care făcea o tartă cu caise la cuptorul din bucătărie.

La un moment dat, a venit o colegă de facultate, una foarte urâtă şi ciudată, care s-a aşezat, spre disperarea mea, pe un braţ al fotoliului. Stătea destul de stingher, pe marginea exterioară a braţului. Aveam măcar palida consolare că nu mă atinge.

După puţin timp, a venit şi o tipă pe care o cunoşteam din liceu. Fusese în acelaşi an, dar nu şi în aceeaşi clasă cu mine. Arăta destul de bine, deşi pun pariu că intre timp s-a îngrăşat. În vis, însă, arăta ca-n liceu. S-a aşezat şi ea pe un braţ al fotoliului. Mă atingea, aproape că stătea sprijinită de mine.

Am vrut să-i spun ceva, dar nu-mi mai aminteam cu o cheamă. Nu ştiu de ce, simţeam nevoia să-i vorbesc spunandu-i pe nume. M-am gândit, pentru un moment, să folosesc numele ei de familie, pe care mi-l aminteam.

Până la urmă, m-am ridicat din fotoliu şi m-am dus, cu patura pe spate ca o capă de muschetar, la amicul meu, în bucătărie, să-l întreb cum o cheamă pe tipa aia. Fuseseră colegi în şcoala generală.

Amicul meu tăia caisele pentru tartă. Când am ajuns în dreptul lui, nu i-am mai zis nimic. Garsoniera în care stau e destul de mică şi, dacă l-aş fi întrebat ceva în bucătărie, sigur s-ar fi auzit şi în cameră.

Am încercat să-mi amintesc singur cum o cheamă pe fata aia, luând la rând toate numele pe care le ştiam.

Mi-am amintit, până la urmă, dar nu mai ştiu dacă în vis sau după ce m-am trezit.

Şi acum, despre paralizia în timpul somnului:

Sleep paralysis is most often associated with narcolepsy, a neurological condition in which the person has uncontrollable naps. However, there are many people who experience sleep paralysis without having signs of narcolepsy. Sometimes it runs in families. There is no known explanation why some people experience this paralysis. It is not harmful, although most people report feeling very afraid because they do not know what is happening, and within minutes they gradually or abruptly are able to move again; the episode is often terminated by a sound or a touch on the body.

In some cases, when hypnogogic hallucinations are present, people feel that someone is in the room with them, some experience the feeling that someone or something is sitting on their chest and they feel impending death and suffocation. That has been called the “Hag Phenomena” and has been happening to people over the centuries. These things cause people much anxiety and terror, but there is no physical harm.

Sursa