blog de umor

Lucian Boia - Occidentul, o interpretare istorica, editura Humanitas, 2007

Imi amintesc ca, atunci cand eram in liceu, s-a pornit o adevarata polemica intre profesoara mea de istorie si profesorul de geografie, pe tema superioritatii civilizatiei britanice fata de cea indiana. Profei de istorie i se parea clar ca englezii ii bateau pe indienii din colonii la toate capitolele, in timp ce proful de geografie considera ca Marea Britanie era smecherul cu muschi, care profita de forta lui superioara pentru a-l supune pe tocilarul mai inteligent si, eventual, mai profund.

Mai exact, parerea profului de geografie era ca, in ciuda inapoierii tehnologice, indienii aveau o perspectiva foarte profunda asupra lumii si, daca spiritualitatea ar fi fost marfa de export, Bombay-ul ar fi ajuns cel mai prosper oras de pe glob.

Si imi mai amintesc ca toata clasa a fost de acord cu el, ca si cum superioritatea spirituala a indienilor era ceva de la sine inteles, iar capacitatea lor de a detecta mental bazele ontologice ale existentei era asemenea unei insigne, pe care o purtau intotdeaua pe piept, la vedere, astfel incat toti sa o poata observa.

In Occidentul. O interpretare istorica, Lucian Boia joaca rolul profei mele de istorie din liceu. Este foarte dur cu orice tentativa de a sustine ca Occidentul e o civilizatie ca toate celelalte, inferioara chiar din unele puncte de vedere. Pentru Boia, e o enormitate sa spui, de exemplu, ca marile puteri asiatice erau, in secolul 18, la un nivel apropiat de al Occidentului.

Are, dealtfel, toate motivele sa-si sustina pozitia. Atunci cand India a fost cucerita de englezi si anexata imperiului lor colonial, europenii, inferiori numeric, s-au bazat pe o tehnica militara superioara. In mod asemanator a fost transat si conflictul cu China, iar Japonia, desi cea mai dezvoltata putere asiatica, a fost, pana la inceputurile epocii Meiji, o societate premoderna.

Cartea lui Boia incearca, cel putin la nivel declarativ, sa dea un raspuns la intrebarea “De ce a ajuns Occidentul sa cucereasca lumea?” Totusi, mi se pare ca mare parte a cartii constituie o justificare a intrebarii. Cu alte cuvinte, Boia tine neaparat sa arate ca, intr-adevar, Occidentul a cucerit lumea, ca societatile Europei Occidentale sunt, de aproape o mie de ani, superioare celorlalte si, mai ales, ca Occidentul nu este doar o civilizatie ca toate celelalte care la un anumit moment au dominat lumea. Ca are ceva special, care il face sa progreseze continuu.

Printre pasajele descripitive, care scot in evidenta anvergura civilizatiei occidentale, se strecoara si tentative de a explica succesul Europei de Vest: caracteristicile geografice ale continentului, care este foarte fragmentat, cu un relief variat si multe cursuri de apa, clima temperata si curentul cald al Atalnticului de Nord, marea ciuma, din sec. 14, care a injumatatit aproape populatia continentului, facand forta de munca mai valoroasa si obligandu-i pe nobili sa le acorde libertati taranilor, aparitia protestantismului care, pe langa celebra etica a muncii, i-a indemnat pe credinciosi sa-si citeasca singuri Bibliile, fara a mai apela la intermedierea preotilor, si lista poate continua. Senzatia mea este, insa, ca toate explicatiile astea ar fi avut nevoie de o tratare mult mai amanuntita, in conditiile in care ele constituie chiar tinta cartii.

Ca sa trag o concluzie din schita istorica expusa de Boia, s-a instituit aproape ca o regula ideea ca, de fiecare data cand plebei, taranilor, oamenilor de rand, li s-au oferit libertati, fiind responsabilizati in acelasi timp, rezultatul a fost unul bun. Un exemplu este sufragiul universal. In loc ca societatea sa sufere un colaps pentru ca puterea de a alege conducatorii a ajuns in mainile unor neinvatati, mecanismele sociale au actionat in directia cultuvarii acestora din urma, astfel incat sa ia o decizie in cunostinta de cauza.

Pe scurt, una dintre explicatii e caracterul individualist al civilizatiei occidentale, care ii asigura o serie de libertati individului. Da, totusi, cum de s-a ajuns aici?