Ce a primit Gheorghe Doja de Mos Nicolae

decembrie 9, 2007 at 11:32 | In Gheorghe Doja | 2 Comments

A venit iarna. Lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele au inghetat. Afara ninge. De parca ar folosi un lift invizibil, fulgii de zapada coboara lent deasupra campiei.

Pentru ca nu se mai gaseste verdeata, element aflat la baza lantului trofic, fiarele padurii fac foamea la greu. Haitele de lupi dau buzna prin sate, dar nici gospodariile taranilor nu mai sunt chiar asa de ofertante. Asta e si motivul pentru care am pornit la rascoala, nu?

In caz ca ati uitat, va amintesc ca oastea de iobagi pe care o conduc se indreapta vertiginos spre Budapesta, punand umarul la caderea regatului maghiar. Desigur, nu este usor de condus o asemenea expeditie. Iarna este grea, iar moralul taranilor fragil.

Zilele trecute, cativa au incercat chiar sa organizeze o rascoala impotriva mea. O rascoala in rascoala, cum ar veni. O rascoala in rama.

Totul a inceput in dimineata zilei de sase decembrie. Un recalcitrant a observat ca opincile pe care le lasase la intrarea in cort sunt goale. Mosul nu ii adusese nimic. Bineinteles, nu a incercat sa invinovateasca pe nimeni. Ar fi fost si culmea. Numai ca si-a pus intrebarea: Daca am fost un iobag rau, iar lipsa unui cadou e pedeapsa pe care o primesc?

Si intrebarile au continuat sa vina, ca un suvoi naprasnic de urina, atunci cand ai vezica plina de la atata bere.

Dar de ce am fost un iobag rau, ca doar n-am facut nimic naspa? Nevasta nu mi-am batut-o mai des decat de obicei, iar parul nu l-am folosit decat o singura data cand, recunosc, i-am rupt mana. Ma imbat doar de cinci ori pe saptamana si nu violez decat joia. Si asta din ce in ce mai rar de la un timp. Ce motiv ar fi avut Mosul sa-mi lase opincile goale?

Sa fie de vina rascoala? Dar Gheorghe Doja, liderul nostru, ne asigura sistematic, on a regular basis, cum zice australianul, ca razboiul are o cauza nobila. Iar ce e nobil nu are cum sa nu-i placa Mosului.

Iobagul a inceput atunci sa faca cercetari prin tabara. A intrebat in stanga si-n dreapta cine ce cadouri a primit, daca era cadoul dorit sau, dimpotriva, era un plovar din ala de care primea de ziua lui cu multi ani in urma, cand si-ar fi dorit de fapt, de la parinti, o caruta teleghidata sau un magar cu baterii si sistem GPS de localizare a turmei.

Rezultatul nu l-a surprins: toti cei care isi declarasera sustinerea pentru rascoala ramasesera cu buza umflata si opincile goale. In schimb, vreo doi trei care se gandeau sa dezerteze se trezisera cu frumusete de playstation portabil, numa bun sa-l cari in batalie si sa te-ascunzi cu el dupa vreun copac, in timp ce agaricii se bat pentru dezlegarea de glie.

Iobagul si-a dat seama din ce cauza l-a ocolit Mos Nicolae. Laponia nu privea cu ochi buni politicile mele beligerante.

A incercat atunci, dupa cum v-am zis, sa porneasca o rascoala, dar nu i-a mers si a trebuit sa-l decapitez. Pe el si pe adeptii lui, care, fiind pacifisti, nu stiau bataie de nicio culoare.

2 Comentarii »

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

Ultimul banc rostit prin tîrg zice că greţos de celebrul brad al lui videanu din Piaţa Unirii nu e chiar cel mai înalt din Europa, aşa cum se laudă exasperant specimenul de la primărie, dimpreună cu banca ce a sponsorizat tot bîlciul. Se pare că, indiferent de cîte ori a fost măsurat, mostrul de metal s-a încăpăţînat să rămînă cu cîţiva metri mai mic decît fusese iniţial planificat, stricînd iremediabil cheful videanului de a se mai lăuda cu realizărili epocii sale de aur. Probabil că vreun muncitor a avut nevoie de niscaiva bare de fier pentru gardul de acasă şi a ciuntit minunăţie de kitsch, lăsîndu-i pe părinţii proiectului cu bradul-minune umflaţi prin buze, pardon de expresie. Partea cu adevărat frumoasă e că bancul nu banc, oricît de neverosimil ar părea căci, iată, realitatea întrece în continuare orice banc prin părţile astea de lume, Balcanii, care va să zică.
Se pare că bucureştenii au fost cu adevărat supăraţi la auzul veştii că bradul este ceva mai scurt, mai ales că mulţi dintre ei i-au urat videanului să îşi bage creaţia undeva.

Comment de Alecs. — decembrie 9, 2007 #

Răspunde
Apel pentru ajutor
Cine are nenorocul să ajungă la o anumită pensiune de pe lîngă Slănic Moldova poate avea parte, în afară de ’’trataţiile’’ la care este supus de către proprietari (care cred că agroturismul trebuie să includă şi mitocăniile băştinaşilor) şi de următorul tablou foarte trist. În curtea pensiunii se află legat cu lanţul un pui de urs, al cărui singur adăpost e stîlpul de care este legat şi care se hrăneşte mai mult din resturile pe care i le aruncă turiştii.
Din cîte ştiu, binevoinţa turiştilor a depăşit stadiul de a arunca mîncare ursuleţului şi cazul a fost deja semnalat autorităţilor care, ca de obicei, invocînd fel de fel de legi, nu au făcut nimic. Puiul de urs se află pe lista asociaţiei ’’Milioane de prieteni’’, la poziţia 62, (http://www.milioanedeprieteni.org/html/bears.php), dar pînă acum situaţia este doar ’’investigată’’.
Dacă nimeni nu face nimic pentru ursuleţul acela şi, în general, pentru animalele (că de oameni, ce să mai vorbim!) din România, poate e cazul ca cei ce citesc acest mesaj să acţioneze, măcar la nivel de imagine. Revoluţia conştiinţei noastre poate începe cu acest pui de urs: http://ionalecsandru.blogspot.com/2007/12/apel-pentru-ajutor.html .

Comment de Alecs. — decembrie 12, 2007 #

Răspunde