Citate funny din “Anarhie, stat si utopie”, de Robert Nozick

“Viata mea s-ar imbunatati in diferite feluri daca tu te-ai hotari sa devii sclavul meu devotat, presupunand ca as putea trece peste jena intiala.” ( pag. 240-241 )

update: am scos al doilea citat, ca nu era chiar asa de funny.

Relatia dintre egoism si moralitate

Rawls spune ca baza moralitatii nu poate sa fie egoismul. Daca s-ar intampla asa, atunci nu ar mai exista sentimentul de indignare. Nu ne-am mai simti tradati atunci cand cineva ar incalca un pact pentru ca, din proprie experienta, am sti care sunt motivele care il leaga pe un om de o intelegere. Altfel spus, daca baza moralitatii ar fi egoismul, am sti dinainte sa nu ne facem nicio iluzie si am avea o atitudine mult mai cinica si mai dezabuzata.

Ceea ce ignora Rawls este ca, in spatele comportamentului nostru stau reguli care au pierdut legatura cu motivul instituirii lor. Daca eu imi iau angajamente si le respect din pur egoism, nu o fac fiind mereu constient de egoismul meu. Ar fi prea constisitor ca, la fiecare alegere pe care o fac, sa calculez in ce masura ea este spre propriul meu avantaj. Prin urmare, ader la niste reguli care imi promoveaza interesele. Ajung sa respect aceste reguli fara sa ma gandesc, in fiecare situatie in parte, daca nu cumva am de-a face cu o exceptie, daca nu cumva de data asta nu este spre propriul meu interes sa respect regula.

Aceasta regula devine un automatism. O rutina dominanta, pe fundalul careia luam decizii. Din cauza asta, desi moralitatea este posibil sa fi fost generata de egoism, avem sentimente precum indignarea. El este un rezultat al rutinei de a respecta acele reguli care ne promoveaza interesele.

De ce tot liberalismul e mai bun ( teza lucrarii mele de licenta )

Filosofii comunitarieni acuza liberalismul ca are o perceptie gresita asupra persoanei, a moralei si a bunurilor. Din cauza asta, principiile universale pe care le propun liberalii n-ar fi tocmai potrivite. Ce vreau eu sa arat in lucrarea de licenta este ca, desi propun un continut descriptiv corect, comunitarienii nu pot deduce valid, din el, un continut normativ.

Ca sa fiu mai clar o sa dau un exemplu:

Michael Walzer spune ca bunurile au o semnificatie sociala, specifica fiecarei comunitati. Un inteles are asistenţa medicală în Europa şi alt înţeles îl are în Statele Unite. Bunurile sunt distribuite in functie de aceasta semnificatie. Daca in Europa asistenţa medicala este vazut ca un serviciu la care trebuie sa aiba acces orice om, in virtutea conditiei lui, americanii o considera un bun ca oricare altul. Pentru a o obtine, trebuie sa platesti.

Ca urmare, distribuirea bunurilor nu poate fi reglementata de principii universale. Ea difera de la o societate la alta, in functie de intelesul atasat bunurilor particulare.

Ce spun eu este ca, desi descrierea felului in care stau lucrurile este corecta, nu rezulta de aici o norma conform careia ar trebui sa se intample asa in continuare.

Un nou exemplu:

Romanii au trait o perioada de timp in comunism. Asta le-a creat unele deprinderi, unele moduri de a intelege mersul lucrurilor. O serie de semnificatii au fost atasate bunurilor sociale in acest interval de timp. Ajutorul oferit de stat a devenit ceva firesc. Acest bun are un anumit inteles, care cuprinde si modul in care el este distribuit.

Walzer ar spune ca n-ar trebui sa introducem niciun fel de principiu universal pentru a corecta felul in care romanii primesc ajutor social. Acesta este un bun cu o semnificatie proprie, care ii determina si traseul catre beneficiari.

Care e semnificatia ajutorului social? Este obligatia statului sa aiba grija de tine, indiferent cat de mult produce munca ta. Mai mult decat atat, ajutorul social poate ajunge la tine inclusiv fentand regulile scrise. Chiar daca esti apt sa pui osul la treaba, cu un fals certificat de handicapat intri mai usor in posesia banilor. E adevarat, mai putini, dar pentru munca zero.

E evident ca situatia asta nu se poate transforma in norma, legitimandu-se prin simpla ei existenta. Comunitarienii formuleaza o descriere mai realista a situatiei, insa doar atat.

Liberalismului i se reproseaza insa ca, desi propune niste valori care suna bine, daca te uiti atent, pleaca de la niste presupozitii descriptive de-a dreptul copilaresti, naive.

Pe scurt, eul liberal ar fi cam asa: capabil sa-si foloseasca mereu ratiunea, sa cantareasca alternativele, nu se lasa dus de nas, are posibilitatea de a se distanta de valorile la care adera, nu se lasa orbit de propria conceptie despre bine si accepta ca nici a altora nu e chiar rea. Omul, de fapt, nu e asa. In cea mai mare parte a timpului, spun comunitarienii, el este un automat care actioneaza in virtutea unor rutine. Nu constientizam fiecare alegere pe care o facem. Cand ne urcam in autobuz, nu hotaram in mod constient sa facem asta si, in urma unei deliberari, trecme la treaba. Pur si simplu, punem pasul. Rar se intampla sa ne folosim ratiunea la luarea unei decizii. De obicei, asta se intampla atunci cand situatia in care ne gasim este una noua sau dificila.

Desi descrierea comunitarienilor este cea corecta, recunoastem ca valorile liberale sunt cele bune. De ce? Probabil pentru ca descriptivul n-are nicio treaba cu normativul. Una e cum suntem, alta e cum trebuie ( si vrem ) sa fim. Liberalismul, cu valorile lui, ne si scoate oarecum din conditia sumbra de automate. Ne face mai rationali.

Cine ar fi crezut, acum sute de ani, in votul universal? Intelectualii de atunci ar fi zis: ce sa-i dai taranului sa aleaga, ca ala nu stie nici pe ce lume traieste. Votul universal a fost, pana la urma pus in practica, in paralel cu luminarea taranului. Si e posibil sa fi determinat aceasta luminare, intr-un fel sau altul.

Fascinatia multinationalelor

Corporatiile multinationale sunt o tema de discutie foarte cool. Iata o chestie inteligenta pe care s-au trezit unii sa o spuna referitor la subiect:

“Analizata ca individ, corporatia pare ca se comporta asemenea unui psihopat”.

Wtf?! Orice institutie, analizata ca un individ, pare ca se comporta asemenea unui psihopat. Si stiti de ce? Pentru ca e o institutie, nu un individ. Si primariile de comune se comporta ca un psihopat. Si casele de pensii, si guvernul Romaniei, si scolile generale cu clasele I-VIII. Toate sunt psihopati, daca stai sa le consideri ca fiind indivizi.

:(

Azi a aparut ultimul Satiricon. Sau, dupa cum se numea pe vremuri, Aspirina saracului. In revista asta au putut fi citite, in ultimele paispe luni, si aberatiile mele.

Predictie

Basescu nu o sa demisioneze. O sa spunea ca lumea il sustine, ca ar fi o lipsa de respect pentru electoratul lui si, sigur de votul pe care il va primi la referendum, va renunta la demisie. Ceea ce va face din el un nou Razgandeanu.

Un scriitor verde

Umberto Eco e ecologist?

Cateva secunde de cultura

Stiati ca Dostoievski a fost si lingvist? El este indeobste cunoscut in acest domeniu pentru lucrarea “Idiomul”.

Cum mă găseşte lumea forever se întoarce

Urmează “Cum mă gaseşte lumea şi Robin”.

Un cititor, de acum fidel, sper, a dat urmatorul search pe google:

vreau sa vorbesc cu femeile

Si a ajuns la mine.

Ce nu inteleg eu este de ce oamenii isi exprima dorinte atunci cand dau search-uri. Motoarele de cautare nu sunt djini. Cand vrei sa gasesti ceva pe Google, nu iti explimi dorinta direct. Trebuie sa gandesti putin, sa iti dai seama cam ce cuvinte cheie sunt necesare pentru a gasi un site cu informatia de care ai nevoie.

E ca si cum, cautand cine este Hagi, ai gugăli “Cine este Hagi?” in loc de, mai simplu, “Hagi”.

Ca nişte simple bijuterii

Viermii îşi făcusera datoria lor,
Oasele care s-au mai găsit erau curate,
Li se putea vedea forma desăvîrşită
Şi puteau fi chiar sărutate.

Nimeni nu le-a mai plîns în ziua aceea,
Nimeni nu s-a gîndit să le mai sărute,
Au fost spalate şi aşezate în cutii
Ca nişte simple bijuterii.

Şi cînd te gîndeşti
Că nu erau doar oase de batrani,
Că erau acolo şi doi copii
Care n-au trăit mai mult de căteva săptămîni.

Atît am mai facut: le-am spălat şi le-am aşezat
Şi-am pus peste ele doua capace;
Viermii îşi făcuseră datoria lor
Şi noi nu ne-o mai puteam face.

Noi eram obosiţi, noi lucram pentru ei,
Noi oasele curate le-am strîns
Să punem în locul lor un alt trup lîngă care
Am stat şi am plîns.

Ileana Mălăncioiu

Intrebare

Cum se numesc cei carora le place carnea de miel?
Raspuns: Mielomani.

Romanii sunt asa si pe dincolo

Am citit postul asta al Andressei. E despre cum sunt romanii. Ea spune ca ar fi vesnic nemultumiti si gata mereu sa saboteze proiectele care tintesc departe. Pe scurt, romanii sunt franari.

Ea porneste de la un articol al lui Dragos Bucurenci, despre executia publica de care a avut parte campania Fabulospirit.

Ideile celor doi sunt, in mare, aceleasi. Daca Bucurenci spune ca romanii se trag inapoi in cazan unii pe altii, Andressa ii numeste franari.

Acum, depinde si din ce motive suntem franari.

Daca punem bete in roate din invidie, nu e mare baiul. Ne vom potoli atunci cand ne vom da seama ca succesele celorlalti ( succese in munca, bineinteles ) ne ating in mod benefic si pe noi.

Daca, insa, punem bete in roate pentru ca nu credem sincer in proiectele semenilor nostri, atunci au si ei o parte de vina. Aici se inscrie situatia prezentata de Dragos Bucurenci in articolul lui.

Eu chiar am ramas cu impresia ca toata lumea crede ca-i o prostie ideea de Fabulospirit. Or, cand crezi asta, e o greseala sa te cenzurezi. Iar pentru intampinarea atat de nefavorabila a ideii de campanie, in mod sigur, si agentia are o parte de vina. Nu a stiut sa-si vanda ideea. Ca o ironie, chiar cu asa ceva ar trebui sa se ocupe.

Bancul zilei

Doi inşi discută:
-Ştii bancul cu Ion si Măria?
-Vrei sa spui cu Ion Ion şi Măria.

De ce nu exista critici de bloguri

Pe internet-ul asta, cat e el de mare, exista milioane de bloguri, in toate limbile pamantului. Am vazut ca sunt cateva chiar si in esperanto. Cum alege, vorba aia, iuzărul, ce să citească?

Ar fi o metodă. Daca citeste un post pe o tema care il intereseaza, poate ajunge pe alte bloguri dina ceeasi arie folosind likurile lasate la comments. Dar asta, ca si motoarele de cautare, rezolva o singura problema, si anume pe aceea a tematicii.

Eu,insa, daca sunt interesat de Pericle, vreau si altceva in afara de bloguri sau posturi pe tema asta. Am pretentia ca ceea ce citesc sa fie si avizat, si bine scris.

Or, e destul de neeconomicos sa aleg eu insumi grîul de neghină. Daca citesc un blog cu articole pe teme istorice, vreau sa-l citesc pe cel mai bun. N-am chef sa pun cap la cap informatii, sa elimin contradictiile care apar intre ce-mi spune un blogger si ce-mi spune altul, pana ajung sa-mi dau seama ce e adevarat.

Dar, se poate spune, exista anumite bloguri care sunt considerate bune. La noi, lucia, de exemplu, are probabil cel mai bun blog de recenzii. Cum ar veni, e ca berea Carlsber. Un alt exemplu: Visurat a fost votat ca fiind cel mai bun blogger roman.

Dar ce inseamna un blog bun?

In primul rand, un blog bun e ala care are trafic. Asta e masura, asta e criteriul cel mai important si, in multe cazuri, singurul. Ca sa-l parafrazez pe filosoful William James, la un blog conteaza valoarea lui in bani gheata. Adica traficul pe care il face.

Din pacate, popularitatea este un indicator inselator al valorii unor articole. Traficul ne poate arata cat de accesibile sunt acele articole, cat de placute sunt la lectura. Dar nu ne spune si cat de exacta e informatia, cat de pertinente sunt speculatiile.

In plus, multe bloguri se zbat in anonimat pentru ca nu au fost inca descoperite. Poate ca autorul a fost prea ocupat sa il promoveze, poate ca nu s-a priceput sa o faca asa cum trebuie.

Bine, dar daca un blog e bun, tot o sa fie descoperit pana la urma.
Da, dar perioada de anonimat poate fi scurtata prin specializarea unor critici de bloguri. Care, in primul rand, sa citeasca bloguri si sa recomande ce e bun. La fel cum fac criticii literari.

Am insa indoieli ca se va ajunge aici. Cel mai important temei al acestor indoieli este insasi menirea blogurilor. Scopul lor este comunicarea. Blogurile urmaresc insa nu informarea, ci popularizarea unei imagini. Ele sunt un instrument de PR, iar un blog de succes arata ca autorul lui este un bun comunicator. Care are, deci, “valoare in bani gheata”.

Criticii de bloguri ar face mai grea identificarea bunilor comunicatori. Ar functiona ca element perturbator, care micsoreaza eficienta unui mecanism. Prin urmare, in loc sa aiba valoare in bani gheata, ei produc pierderi.

Dex oral

Ce inseamna “purisan”?

update: Sa inteleg ca nimeni nu stie?

Filosofie de-a-mpicioarelea

Mi-a zis azi un coleg ca am putea face stand up philosophy. Adica un fel de stand up comedy, numai ca subiectele n-ar fi din viata de zi cu zi, ci filosofice. Bine, s-ar putea sa iasa pana la urma ceva funny, ca forma din stand up comedy tot s-ar pastra, iar alaturarea cu subiecte grave ar duce la chestii de genul:

What’s the deal with mortality?

In fine…

In cele ce urmeaza, o sa incerc sa scriu textul unei rutine de stand up philosophy.

Care-i faza cu enunturile sintetice apriori? Ori sunt sintetice ori sunt apriori? Adica cum sunt sintetice si apriori? Ce, m-am nascut cu ele? Parca se zicea ca nimeni nu se naste invatat. N-as putea sa am niste cunostinte sintetice apriori si din chimie? Adica, de ce sa mai invat pentru teza cand formulele compusilor anorganici sunt deja in mine, ca legea morala?

Vorbeam zilele trecute cu X despre descriptii definite si nu prea intelegeam cum vine treaba. Asa ca l-am intrebat ce-i aia o descriptie definita. Si el mi-a zis: Pai e asa si pe dincolo, dar n-am inteles. Ca sa ma lamureasca, mi-a dat un exemplu: uite, “singurul tau frate” e o desciptie definita, pentru ca e doar un singur individ care indeplineste conditia asta. Asa ca m-am dus acasa la frate-meu si i-am zis: Ba, vezi ca X te-a facut descriptie definita…

“Cum ma gaseste lumea” Forever

Cum n-am putut sa ma abtin, iar o sa scriu un post din ciclul cum ma gaseste lumea.
Dar ce a constituit o tentatie atat de mare?
Ei bine, searchul asta:
bancuri comentate

Cine ar vrea sa citeasca bancuri comentate? Cineva care nu le-a inteles? Cineva care mizeaza pe valorarea lor literara?

Sau poate ca acum li se cer astora mici, la scoala, si comentarii la bancuri. Nu mai e ca pe vremea noastra, cu Fefeleaga si Calin, file de poveste.

Parca vad, subiect de teza la romana: Caracterizati personajul Bula din bancul cu inspectia scolara si bordelul. Bineinteles, subiectul numarul doi e comentariu pe text la prima vedere. Adica banc la prima vedere, ceea ce pare destul de naspa, ca e greu de gasit un banc nou, de care sa nu mai fi auzit lumea. Si, daca, pana la urma, se face rost de un banc nou de dat ca subiect la teza, sunt sanse mari ca bancul ala sa fie prost.

update:

La asta nici nu mai stiu ce sa spun:

VREAU SA VORBESC CU BANEL NICOLITA